black sea citizen

2011-11-20T13:25:00.000-08:00

din somn

2011-11-17T11:29:00.000-08:00

Din somn

“Va trebui sa inoti pana la mal, sub cerul vanat de frig”, mi-a spus. Si-am inotat, si malul era tot mai departe, atat de departe ca viata se auzea ca un ecou al bratelor mele lovind apa.
“Esti slaaaba!”, mi-a strigat de pe malul de unde-am plecat, dar tot ecou era. Ecou in fata, ecou in spate, eu la mijloc inotand. Apa e rece sub cerut vanat de frig, dar eu inot mai departe, fiindca toate apele au mal.
Incep sa ma zbat cu disperare, cautand aer. Orologiul vechi tine ritmul timpului, sacadat, enervant, scartaind din rotitele lui ruginite. Deschid ochii, ma uit spre tavan, si-mi trag patura pe ochi, maraind. Pfiu!
Incerc sa-mi adun gandurile ravasite de vatul rece din vis, sa-mi culeg ideile imprastiate printre firele de nisip, bob cu bob. Ma dau in sfarsit jos din pat, ma tarasc spre baie, si-mi arunc niste apa rece peste ochi. La naiba, urasc apa rece. Imi aduce aminte de starea agitate din visul de mai devreme, cand tu stateai pe mal, si radeai ca un prost, asistand la disperarea mea, ca nu gasesc malul. Ba uite ca l-am gasit! Eu intotdeauna gasesc malul.
Pun la fiert niste apa pentru ceai, si privesc soarele prin perdeaua albastra. Ii da un effect ciudat luminii. O reflecta prin incapere, si face tot decorul sa se albastreasca. Trebuie sa schimb perdeaua asta albastra, sa iau una portocalie, poate se mai incalzeste atmosfera. E gata si ceaiul.
Il torn in cana, si topesc mierea amestecand tacticos. M-am mai linistit.Insa fac ce fac, si te vad iar in fata ochilor, zambind batjocoritor, ca in vis. Chipul tau o sa ma urmareasca iar, cu siguranta, o zi intreaga…ce dragut…! Uneori nu-mi e dor de tine. Uneori nici macar nu-mi amintesc daca ai vreun nume. Imi trag incaltarile in picioare, caciula pe ochi, si merg sa plimb cainele. Gata, am zis! E inca o noua zi cu soare!

SCRISOARE CATRE PRIETENI(31 mai 2011)

2011-06-05T04:12:00.001-07:00

e doar o zi cu cer partial noros, si bate o briza de vara timpurie. o cafea si un pachet de carti. radio paradise, pe fundal, cu muzici frumoase , care te poarta pe nevazute in lumea coplesitore a amintirilor. stii, chiar daca esti tanar, poti avea amintiri care sa te copleseasca, la un momentdat. sau poti avea asteptari care sa te motiveze.
Draga mea verisoara,sa-ti traiasca bulgarasul de viata pe care ni l-ai daruit azi.Colega mea draga Livia, sa te vad sanatoasa si iesita din comun;)! my love, tie ce sa-ti spun? iubirea nu muta muntii , cum se spune, cel mult iti muta perspectiva la un alt nivel.
Vata de zahar pe un betisor de brad, topita de vantul cald, lipindu-mi-se de degete. o cafea amara cu un strop de lapte, un puf de nori icetosati si sarati de deasupra marii. pot citi ei ganduri? pot ei privi dincolo , sa vada ce este inauntru cu adevarat? sau vad doar aerul sarat?
zgomotul de valuri sparge linistea din jur, dar n-am venit sa ascult liniste. nu a fost zi de plaja, dar am baut o cafea la terasa, in ziua mea libera.:) kiss u all:)

Rezervatia naturala Hagieni

2011-05-15T05:50:00.000-07:00

Ati fost vreodata la Hagieni? Mai ales voi astia de aici, din zona Mangalia, 2 Mai, Limanu? Cu siguranta ati fost, ca de, gratare de Paste, 1 Mai, etc.
Oare, ati reusit sa priviti Hagieniul mai departe de micii de pe gratar si sticlele cu bere(pe care, intre noi fie vorba, le lasati aruncate apoi la voia intamplarii printre copaci, sperand ca o sa devina una cu peisajul)?
M-am lasat trasa de maneca ieri de un prieten sa mergem acolo, pe dealurile salbatice pe care nu le-am mai vazut de multi ani(sa tot fie vreo 10, si mai mult, poate?)... In zona Lacului Mangalia am mai calcat, dar n-am mai fost in rezervatie, in padurea propriuzisa, sa vad cum mai arata.
A fost o zi minunata! Daca as fi putut lua parfumul padurii si cantecul pasarilor la pachet, jur ca umpleam masina cu varf si indesat. Locurile erau destul de ingrijite,cararile marcate, ca sa nu te ratacesti, cum am patit noi, de ne-am invartit vreo ora aiurea, nu am vazut copaci taiati salbatic, asa ca in Limanu, nu era multa mizerie, asa cum prost ne-am obisnuit sa vedem in padurile noastre, in schimb am observat cu destul de multa ingrijorare ca nu prea mai sunt flori. Cred ca am mers mai bine de 10 km pe jos, am luat padurea la pas, si rar mai intalneam cate un palc de floricele ascunse pe dupa vre-un boschet.
La Hagieni gaseai flori rare,ocrotite de lege,precum vestitii bujori, plante medicinale de tot felul... Plante medicinale inca sunt, dar abia am reusit sa gasesc cateva flori inflorite, sa le pot fotografia.O fi vremea de vina, primavara asta trazie, si n-or fi apucat sa infloreasca, o fi mana omului care le-a nimicit...nu stiu...
Oricum,bucurati-va si voi de ce am vazut, si sper sa mai ajung acolo curand. A fost un adevarat balsam pentru sufletul meu, plimbarea asta!

muguri de vise

2011-04-17T09:52:00.000-07:00

of of, mai mai!!!>>>

2011-02-06T11:24:00.000-08:00

no comment!

stii cine sunt?

2011-01-09T13:17:00.001-08:00

Curge timpul, curge molatic, amortit, cu zgomot de adiere de vant. Vorbele mele curg inutile, pentru ca nici nu stii cine sunt. Vorbele mele curg printre pietrele de moara care apasa sufletul tau, incercand sa urneasca roata. Dar roata e intepenita de gheturile gandurilor tale incalcite si inzapezite. Stii cine sunt? Ma vezi? Sunt ingerul tau pazitor, sunt aici sa suflu cald peste durerile tale, sa se topeasca, sa curga departe , departe de tine, sa-ti fie bine...
Dar tu te uiti prin mine, cu privirea innodata si innegurata. Chiar nu stii cine sunt, si am coborat pe pamant pentru tine.

nou an, vechi sperante...

2011-01-09T05:00:00.001-08:00

La multi ani, dragii mei!
Va obisnuisem de sarbatori cu mesajele acelea tipic mie, mai ciudatele asa, dar sincere, in care va uram sa fiti iubiti, si aveti parte de liniste sufeteasca. Si acum,cu ocazia sarbatorilor de iarna 2010/2011,n-am zis nimic. Am tacut cu nesimtire. Nu am vizitat pe nimeni, nu am sunat pe aproape nimeni, desi voi stiti ca-mi sunteti dragi. Si stiti ca ma gandesc la voi, ca va doresc tot binele din lume. Da, am tacut malc. Dar mi-am indreptat gandul,la pragul dintre ani, catre fiecare din voi, macar pentru o secunda. M-am rugat sa va fie bine, sa fiti fericiti, sanatosi, sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta langa cei dragi, si sa aveti putere sa treceti cu bine peste necazuri, daca, Doamne fereste, va ies in cale! Pentru, din pacate, vrem nu vrem, viata are si rele, nu doar bune. Eu va doresc sa nu vi se intample nimic rau, sa aveti putere de munca, sa iubiti, sa fiti iubiti, si sa va indepliniti cele mai frumoase visuri!
Eu una,am inceput anul plina de speranta, plina de o mie de visuri frumoase, si nu vreau sa ma gandesc, nici macar o secunda, ca nu mi se vor implini. Las in urma un an agitat, greu, obositor, dar in acelasi timp plin, care m-a facut sa simt ca traiesc, si in care am cunoscut oameni care mi-au schimbat viata. Mi s-au intamplat si lucruri frumoase, iar celor carora mi-au oferit acele momente frumoase, le multumesc. Le multumesc celor care mi-au dat lectii de viata, celor care mi-au suportat capriciile, si celor care ma iubesc si ma accepta asa cum sunt! Va raman vesnic datoare cu un gand bun, si cu o particica din inima mea!
Bun venit in 2011, dragii mei! Haideti sa mergem inainte, cu motoarele turate la maxim, avem o singura viata de traim, si ar tebui sa incercam s-o traim frumos!

2011-01-05T12:18:00.000-08:00

prima ninsoare

2010-12-14T11:58:00.000-08:00

am vazut prin ochii tai prima ninsoare. fulg cu fulg, asternandu-se pe aceeasi carare, peste urma pasilor pierduti in nisip,urma pasilor pierduti in mare.
am vazut prin ochii tai prima ninsoare.N-a mai ramas nimic in urma ei,decat un strop de apa fara culoare. si care s-a uscat si el, la primul soare. :)

si a nins

2010-12-14T11:34:00.000-08:00

a doua ninsoare din iarna asta, de la mare...pe prima nu am vazut-o, s-a strecurat noaptea, pe furis, in ciuda mea:)

ego-ism(song)

2010-12-14T10:09:00.000-08:00

i didn't listen you falling
i didn't noticed you, darling,
you were too far to watch you close
how could it be much worse?
i didn't call you names
because it seemed unproper
i didn't hold you tight
thought you don't need much cover.
but you were there instead,
calling me inside your head
i didn't hear your voice
too blinded my choice
to fight the world alone
to make on my own
i didn't listen...
i never saw you fall!
i thought i gave you all
instead i gave ignore
to everything you did
thought you won't need much more
and i didn't hear your voice
too blinded by my choice
to fight the world alone,
to make it on my own.
but sometimes...maybe all the time...
just try to listen!

i wrote you some kind of letter

2010-12-13T12:10:00.000-08:00

In umbra vietii cautam lumina diminetii, cu ochii mai limpezi, spalati de ploaia de vara. Aveam corpul rece, batut de valurile marii. Si spumele sarate ale apelor involburate sclipeau in soare, imprastiate pe nisip. Simteam lumina cum doare in ochii insetati de ploaia de toamna, si e iarasi iarna. Te sarut, dar te sarut ca sa nu te uit!

about girls

2010-11-29T11:38:00.001-08:00

Fetele

Fetele stau in rand, sclipind in roz si-n plastic
Zambind frumos la privitori,
Chemandu-I din priviri pe doritori,
Priviri umbrite de sprancene smulse,
Si pictate apoi cu tus, lingand-si buzele rujate cu ruj ieftin.
Fetele stau in rand, si fac din mana disperate
Le dor picioarele de-atata stat pe tocuri,
Le dor si coastele de-atatia pumni in spate.
Ochii de drac le trag de buzunar in cabine slinoase,
Mirosind a mancare, sudoare si tutun,
Unde incearca sa isi fabrice un maine d-ala bun.
Fetele stau toate in rand uitand ca au fost candva frumoase.

cafea

2010-11-16T11:19:00.000-08:00

Uof... cafea... Miroase asa frumos... Si arata asa bine, si e asa hot, cum abureste ea in cana, ca uneori ai senzatia ca fara ea nu ar mai exista dimineti. Da, bine. Eu nu prea am voie sa beau cafea. Dar cateodata ma mai tenteaza si pe mine o gurita, stiti cum e... Si atunci, bineinteles ca intervine divinitatea, fix ca musca in ...cafea cu lapte: hey, rux, n-ai voie!:(( Da. Imi fac si eu o cafeluta meseriasa, si...Din toate canile cu cafea din incapere, singura musca ratacita s-a gasit sa guste chiar din cana mea. Si dupa aceea s-a horatat sa intre cu totul, sa se si balaceasca. Mai bine beau o gura de ceai. Buna dimineata!:*

a traveller's journal

2010-10-17T03:33:00.000-07:00

Hola, banditos! va simteti bine? ca eu una...cica ma simt MINUNAT!!m-am intors acasa(damn!) dupa o calatorie minunata in Spania,in zona orasului Malaga, mai precis in Fuengirola, o calatorie pentru sufletul meu, asa cum imi place sa apun ca a fost. Trebuie sa-i multumesc din suflet prietenei mele Elena, pentru o asemenea ocazie, cu care ciine stie cand naiba o sa ma mai intalnesc.
Ce sa va spun, ochii mei au inghitit cu o foame de lup fiecare coltisor de stanca, fiecare palmier, cactus, trandafir japonez, scoica, raza de soare care le-au iesit in cale. Aparatul foto, nu mai spun, forjat la max!:))Sunt destule poze si pe facebook, si pe flickr, de vazut. "Maare chestie"(ar spune unii, dand ochii peste cap,"ai fost si tu in Spania"! Pai, hombre, pentru mine e o mare chestie! Si mi-a placut la nebunie.
Mai mare a fost socul cand m-am intors in tara, unde, sincer, imi era groaza sa ma intorc. Am supravietuit calatoriei cu avionul, de care mi-era o frica de nu se poate:P, iar la intoarcere m-am trezit brusc la realitate, cand am vazut , in avion, o tiganca bagandu-se sa doarma sub scaune, pe jos, pentru ca nu putea sa doarma pe scaun, ii era incomod. Ah, dar vai, uitasem: welcome to Romania!
Una peste alta, vorba varului meu, noi nu vom ajunge la nivelul Spaniei nici intr-o suta de ani! Imi pare rau s-o spun, nu credeam ca voi ajunge vreodata sa spun asta, mai ales pentru ca eu mereu am incercat sa arat ca avem o tara minunata. Avem, pacat insa, unii dintre noi distrug tot ceea ce avem frumos in ea. Spaniolii au grija de tot ce-i inconjoara, de case, de mediu, de ei insisi. Noi, in schimb... Sa moara capra vecinului, mama ei de capra!!! In fine, o sa mai revin eu cu povesti de-acolo. Acum stau o clipa sa-mi revin. Pup iu all!

omida, fluturele si ciulinul

2010-09-12T07:51:00.000-07:00

pentru ca alta metoda de a va arata ce-mi bucura mie ochii pe pamantul asta nu am, va arat si eu, cum pot, toate frumusetile care ne inconjoara:). adica fac poze. si pun aici macar o parte din ele. luati si va minunati!;)

dentisti artisti

2010-09-07T01:17:00.000-07:00

Ma... Voua nu va e frica sa mergeti la dentist? Si mie. :D Frica rau, nu asa... Dar, uneori, dentistii s-ar putea sa va surprinda extrem de placut, si nu ma refer aici in nici un caz la lucrari dentare;). Se pare ca in unii dintre ei sta bine ascuns mult talent muzical, pe care, sincer, ar fi trebuit sa si-l cultive mai demult.
Despre ce-i vorba? Ei bine, depre E-BAND, o trupa de dentisti romani, care s-au hotarat sa se adune si sa-si puna talentul de cantareti in slujba rock-ului, si au rupt stilul joi seara in Bulgaria, la complexul Topola Skyes, de langa Kavarna. Am acceptat invitatia de a-i asculta, si, fara sa arunc gratutitati, cred ca a fost unul dintre cele mai frumoase momente traite in ultima vreme. Baietii si fetele canta super, desi unii dintre ei sunt chiar incepatori intr-ale muzicii, iar repertoriul ales a fost exact pe gustul meu. Ma bucur ca am fost acolo, si le urez mult mult succes in continuare! Sper sa-i mai ascult, cat de curand.
So far, am inceput toamna minunat;;) Whats next?

toujours a l'horizon

2010-08-25T09:45:00.000-07:00

Pe umarul tau se odihneste umbra. Umbra sperantei, a melancoliei, a unui zambet strain care iti indulceste existenta efemera.
Eu sunt pe urmele tale, cautand usi catre nicaieri. Si daca trec, daca trec, daca treci?
Din umbra noptilor tale se infatiseaza lumii alte chipuri, ale tale 100, ale mele 1000,
alte chipuri, alte drumuri. Alergi si tu spre nicaieri, copile?

Alergi spre orizonturi luminate de sori care -s pe moarte, si in arderea lor topesc umbre, mistuie chipuri. Pe tine ce te mistuie? Umbre incrucisate cu vorbe tacute si urme lasate pe nisipuri miscatoare.
Inclinata catre orizont, fac echilibristica pe-un zambet fugar, sunt doar un suflet hoinar...

de august

2010-08-16T11:15:00.000-07:00

Am avut un august fierbinte, agitat, greu, haotic... Si inca nu s-a terminat! Am mai dat cate-o fuga si prin Vama Veche, dar nu prea mult, ca am alergie la cocalari cu cameasa scoasa jumate din pantaloni si pitzi cu rochite cu paiete, dar de cate ori am fost, am avut grija unde m-am dus. Adica acolo unde e rock. Unde e de fapt Vama. Ma bucur pentru ca ROCK'N GHENA ARE BACK, si pentru ca varmiu, Dan Georgescu e noul basist Byron(na, ca m-am dat mare;P). Si ma mai bucur ca pana la urma o sa reusesc sa ajung in vacanta in Spania, sau ca pot sa-mi fac de cap cum am eu chef, fara sa dau socoteala nimanui.

Da. Si ce ziceam? Aaa, ca mai e putin si trece vara. Inca nu stiu daca merg la Stuffstock. Mai degraba fac o miniexcursie prin alte parti... Vad eu unde.:)

i give u ice

2010-08-09T10:42:00.000-07:00

Pe vremea asta fierbinte, cand scoti nasul din casa si te intampina o fierbinteala mirosind intepator a mortaciune si transpiratie, cand asfaltul sangereaza negru si ochii ne ustura de uscaciune, va dau o cana de cola rece, cu multa gheata.Pup iu!

final cut

2010-07-28T11:36:00.001-07:00

BYRON IN VAMA, 30 IULIE

2010-07-27T00:25:00.000-07:00

Deci vineri am ce face!! ;)

http://networkedblogs.com/6622K

Ajutati-o pe Diana!

2010-07-22T12:28:00.000-07:00

Am decis sa ma alatur unei campanii de strangere de fonduri pentru un ingeras de numai cativa anisori, din localitatea 2 Mai. O cheama Diana. Are un cumul de afectiuni care au tintuit-o la pat, printre care microcefalie si epilepsie.
DIANA ARE NEVOIE DE NOI!
HAIDETI S-O SALVAM IMPREUNA PE DIANA!

CE PUTEM FACE? DONAM IN CONTURILE:
RO41BTRL01401201328205xx RON
RO87BTRL01404201328205xx EUR ,
PENTRU CA DIANA SA POATA BENEFICIA DE O OPERATIE CU CELULE STEM DIN GERMANIA,
CARE COSTA 30000 DE EURO!
S-O AJUTAM PE DIANA SA NE ZAMBEASCA IN CONTINUARE!

CONTACT: Manta Adelina , tel: 0728 372 349

MULTUMESC FRUMOS!

http://www.salvatiopediana.tk/

femei, nu tolerati misoginii!!

2010-07-20T12:05:00.001-07:00

Atat!!

ps: Special thanks to my friend Mihai, from Bucharest;)

Top Ten Striptease Songs :D

2010-07-13T08:30:00.000-07:00

Tot ascultand eu muzici diverse, cu mintea mai mult sau mai putin stata la soare(adica infierbantata:P), ma fulgera asa... o idee: top 10 muzici de dat jos textila :). Bine, nu e o idee noua, dar ma gandeam de mult sa postez pe aici niste topuri muzicale. Si incep cu acesta:

"Top 10 melodii numai bune de striptease" :)

1.Alannah Miles - Black velvet
2.Depeche Mode - I feel you
3.Puscifer - Rev 22:20
4.Paula Cole - Feelin' Love
5.Jimmy Hendrix - Red house
6.Faith no More - Easy
7.Joe Cocker - You can leave your hat on
8.Toni Braxton - You make me hi
9.Barry white - Let's get it on
10.Prince - Cream

Asta este topul meu. Acum, daca voi aveti alte propuneri...astept;) Caietul de sugestii si reclamatii este la dispozitia voastra. :)

"tigara de dupa" Massive Attack"

2010-06-28T10:24:00.000-07:00

Massive Attack la Bucuresti.Din nou. Zone Arena, 27 iunie 2010 :D. Nici nu stiu cu ce sa incep povestitul! Pentru ca nu mi-ar iesi pe gura(ma rog, din degete:P) decat epitete "diaconesti":SENZATIONAL!FANTASTIC! EXTRAORDINAR! ETC. Sa indrazneasca sa ma cotrazica vreunul dintre cei care au fost acolo.;) A fost a doua oara cand i-am vazut live pe cei de la Massive Attack. Daca si prima oara m-au impresionat placut, acum, sincer, au fost peste orice asteptari. Si au cantat "Angel"!O, da!
Show-ul a fost incredibil. Tot, de la efectele vizuale, pana la sonorizare. Inca de la primele acorduri, am uitat ca umblasem vreo ora pe jos ca sa caut locatia :),partial pentru ca am vrut sa ma plimb, partial ma ratacisem, am uita ca am stat 40 de min la coada pentru o cola, si m-am conectat direct la ce se intampla pe scena. Fiecare nota a sunat perfect. Publicul a cantat impreuna cu baietii celebrele "Safe from harm", "Unfinished simpathy","Future proof" , "Karmacoma", nu mai spun de "Angel", la care eu una am fost in extaz!! Lumea reactionat foarte bine si la piesele de pe noul album, cantate impreuna cu Martina Topley Bird. Se vedea ca lumea a venit cu temele facute.
Ar fi multe de spus, dar inca nu m-am trezit complet din reverie. Trebuie sa mai diger putin concertul de aseara.Deocamdata va arat aste cateva poze, si puneti mana si ascultati Massive Attack. Iar daca mai vin in Romania, si din groapa ma scol sa-i vad, daca n-oi mai fi:P!

2010-06-18T10:40:00.000-07:00

gheata pentru suflet

2010-06-16T12:30:00.000-07:00

A venit vara. Asta o stiti si voi. E mai mult decat evident. Caut o picatura de umbra sau una de racoare, si gandul imi zboara undeva departe. Departe, intr-un loc unde eu nu am sa ajung niciodata. Si asta pentru ca nu mi s-a dat nici o sansa. Oricum, cred ca acum este suficient ca gandul meu este acolo. Astept sa se intoarca(gandul), si sa-mi povesteasca ce-a vazut.
De mai mult timp ma framanta o intrebare: de ce trebuie sa platim, unii dintre noi, oalele sparte de altii in relatiile anterioare ale iubitilor nostri? De ce unii oameni nu mai sunt capabili nici macar sa primeasca(nu mai vorbim sa mai si daruiasca) iubire, dupa o deceptie in dragoste?
In valtoarea apelor care ne despart de oameni dragi, se ascund uneori teama si durerea, si pare ca nimic nu poate spala amintirile care isi pun amprenta asupra vietilor noastre atat de puternic.
Ce ne facem cand ne trezim ca iubim, dar cei pe care ii iubim nu inteleg ca noi nu suntem vinovati pentru cei care le-au facut rau inaintea noastra? De ce sa ne temem de iubire? Datorita ei ne nastem, datorita ei simtim ca traim. Chiar daca ai sufletul ars, o noua iubire poate fi oricand cubul de gheata care sa te invioreze. Cu toate ca am avut momente cand am crezut ca lumea s-a sfarsit cu o iubire pierduta, eu am sa cred mereu in iubire. Spuneti-mi ca-s naiva, ca-s proasta, spuneti-mi cum vreti voi, dar in adancul vostru toti credeti in ea, mai mult sau mai putin. Sau macar
ati vrea sa traiti iluzia ei.
Unii spun:"nu-mi mai trebuie, in veci!", dar se trezesc purtati pe nesimtite in iuresul sentimentelor, si ajung sa se ascunda de propria neputinta. E pacat. Daca voi reintalni din nou acest sentiment, am sa-l imbratisez cu drag, si am sa-i spun: "Bine-ai revenit!" Merg pe principiul : "ai cazut? si ce daca? te ridici, te scuturi de praf, si mergi mai departe!"

de duminica

2010-06-06T08:07:00.000-07:00

Acesta e un articol special, scris cu on-screen keyboard, deorece am avut proasta inspiratie sa pictez pe birou,langa PC. Afladu-ma in chinurile talentului, am varsat apa pentru pensule pe tastatura. Am stricat-o definitiv, evident. Tipic mie. Pana iau alta tastatura, "frec" mouse-ul:P. oare daca dau vina pe o posibila indragosteala, mi se scuza neindemanarea?:))
In alta ordine de idei, bucurati-va de pozele facute la Limanu zilele trecute. I pup iu all.

de week-end

2010-05-30T11:21:00.000-07:00

Desi teoretic ar trebui sa ma plictisesc, fiind in concediu,sincer, numai de plictiseala nu am timp. Spre exemplu, ieri, intre un mutat de mobila, un pictat de masti de carnaval si un cusut de maci pe rochita Ancai, am reusit sa ajung si la un vernisaj al unui grup de artisti din Mangalia, deschis la galeriile de arta ale Centrului de Afaceri Marea Neagra "President", din Mangalia. Printre cei care au expus tablouri se enumera Luiza Cala, Gabriel Tora, Nicolae Gageanu, Marcela Dabu.
Iar azi...Ei bine, am avut o duminica perfecta!! Mi-am impartit intreaga zi intre prieteni: de diminieata am pictat copii impreuna cu prietena mea Anca Dumitrascu, intr-o lume de poveste, la evenimentul organizat de ea si de "Fundatia Crestina Callatis", cu ocazia zilei internationale a copilului, iar dupa amiaza am avut o minunata intalnire cu o parte din colegii de liceu, pe care m-am bucurat enorm sa ii revad. Vremea a tinut cu noi, si ne-am lasat cu greu dusi pe la casele noastre, dupa ce ne-am incins la povesti nemuritoare si la depanat vise de viitor. Am avut o duminica perfecta, si sper sa mai am parte de astfel de duminici, alaturi de oameni pe care chiar merita sa ii iubesti si sa-i pretuiesti.

PS: Pentru mai multe poze de la ziua copilului, intrati si voi pe facebook:)

http://www.facebook.com/#!/album.php?aid=49164&id=1634414995&ref=mf

Astept sa vina vara!

2010-05-26T11:30:00.000-07:00

Astept sa vina vara... Bine, de fapt...putin, putin, a venit, ca am reusit sa merg de 2 ori la plaja!!!!!yupiii!! Si, desi nu ma duceam inainte la plaja in Vama Veche, anul asta cred ca imi plantez un cort acolo, undeva, intr-un colt, pe langa pescarie, si o ma mut in el. Sa dorm pe plaja. Sa ascult numai rock de la Stuf, valurile si pescarusii. Si sa mananc garizi si midii pana imi vine rau (ca o sa sa-mi vina rau pana la urma de la atatea delicatetzuri), sa ascund in cort cate un rockeras suparat si sa-l descant cum stiu eu mai bine...Nu ?!? N-ar fi fain??
Pffff, stati sa-mi trag doua palme, cred ca nu am dormit bine azi noapte, si visez cu ochii deschisi.:))
Totusi, eu chiar vreau sa vina vara, apa marii e prea rece, si daca mai apare si vreun norisor in dreptul soarelui cand te lungesti linistit pe prosop, ti se taie tot cheful de plaja. Vreau sa vina vara, sa fie apa marii calda de tot, sa fac baie cu un tip noaptea in ea, sub clar de luna, el sa ma minta cu nerusinare ca sunt cea mai frumoasa, chestii d-astea...

Deci va e clar: vreau sa vina naibii vara aia!!:P
Voi nu vreti?

NEA JEAN

2010-05-26T11:18:00.000-07:00

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Constantin
Nea Jean ne da cu polonicul in cap de sus, razand cu pofta. Stie ca e nemuritor. ;)

lansare de carte

2010-05-20T11:59:00.000-07:00

Duminica trecuta, cu sufletul amortit de o veste nu tocmai placuta aruncata peste ochi cu nonsalanta si lipsa de diplomatie de catre cineva drag, m-am hotarat sa ies din casa. Mi-am pus pantofiori cu toc inalt, rohita oranj, ca sa -mi aduca energie pozitiva, si, sfindand amenintarea furtunii care urma sa vina(furtuna la propriu, cu ploaie torentiala, tunete, traznete, etc), am onorat o invitatie la o lansare de carte. Cartea se numeste "Cer fara stele", iar autorul este Marius Dinca. Inca nu-l cunosc pe Marius, dar sper ca voi avea ocazia sa colaborez cu el, ca si cu Gabriel Tora, cel care mi-a si lansat invitatia la acest eveniment.
Si mi-a placut. Mi-a lipsit genul asta de evenimente. Desi am crescut printre artisti, tata fiind pictor, am pierdut o vreme indelungata contactul cu astfel de lucruri, si am uitat de hrana pentru suflet. M-am bucurat sa vad ca inca sunt oameni in Mangalia care creeaza, si ca sunt oameni care nu renunta sa incurajeze creatia. In Mangalia, undeva, in umbra, inca se nasc si renasc talente, si inca sunt oameni dispusi sa creada in muze.
M-am bucurat sa revad acolo oameni dragi din copilaria mea, fosti profesori, bucurosi la randul lor sa ma revada, si ma bucur ca nu ne-am uitat unii pe altii. Experienta asta mi-a mangaiat realmente sufletul, si in mod sigur o voi repeta.
Felicitari lui Marius pentru lansarea acestui nou roman, pentru ca nu e primul, si vom mai vorbi pe teme de genul asta cat mai curand, sper. :)

ziua eroilor neamului la Mangalia

2010-05-13T11:52:00.000-07:00

Trebuie sa recunosc faptul ca, spre marea mea rusine, pana acum nu dadeam nici un fel de importanta sarbatoririi eroilor acestei amarate si mult prea incercate tari. Insa astazi am fost prezenta acolo la invitatia vicepresedintelui Ligii Navale Romane, filiala Mangalia, pentru a face cateva fotografii pentru site-ul asociatiei.
A fost superb! Totul a fost foarte bine organizat, a fost destul de emotionant, si sinecer, a fost peste asteptarile mele. Cel mai emotionant moment a fost arborarea steagului, care s-a sincronizat cu clopotele bisericii, de la ora 12, apoi parada militara. A fost si lume destul de multa, asa ca se poate spune ca a fost un eveniment reusit. Am realizat inca o data cat de putine stiu, cat de ignoranta sunt, si ma bucur sincer ca am fost acolo, si mi-am propus ca de acum sa-mi amintesc. Sa-mi amintesc de ei, de eroi. Cinste lor, si Dumnezeu sa-i ierte!

intimitate

2010-05-03T05:12:00.001-07:00

Mi s-a spus ca unele posturi ale mel sunt prea personale. Ca las sa se vada prea mult...dar despre ce sa scriu, atunci? Trairile despre care vorbesc nu sunt ale mele intotdeauna. Nu vad nimic rau in a simti, sau in a te regasi in pataniile altora, si a incerca sa inveti ceva din ele. Asa pot invata ceva si altii din pataniile tale(in sensul ca "dude, don't do what i did!!". In plus, nu vad nimic rau in exprima ce simti. Unii oameni trec mai usor peste zbuciumul din ei scriind, impartasind. Sunt unii care sufera in tacere, preferand sa ascunda de ochii lumii orice semn de viata a sentimentelor din ei. E alegerea lor.
In ambele cazuri, si atunci cand tii pentru tine, si atunci cand tipi in gura mare, sunt riscuri.In cazul in care taci prea mult, ramai neobservat, si nu rezolvi nimic. De nici un fel. Daca zici prea multe, se satura lumea de tine, si cand ai nevoie de ajutor cu adevarat, nu te mai baga nimeni in seama, pentru ca nu te mai ia in serios. Care e limita de mijloc? Fiecare isi traseaza propriile limite. Comunicarea este oricum o arta, pe care nu toata lumea o are in sange.
Daca scrii un cantec trist, sau o poezie trista, nu inseamna neaparat ca te plangi, sau ca iti plangi de mila. Te exprimi. Cine nu vrea sa impartaseasca cu tine, sau nu-l interseaza ce spui, nu citeste. Nu se uita. Sau cine iti vrea raul, citeste si rade de tine. So what? Sa rada. Toti avem momente in care si plangem, la un momentdat. Inclusiv aia care rad cand nu e cazul.

Asa ca, pentru cine nu rade, am mai scris si eu ceva.
Am avut ceva surse de inspiratie in ultima vreme. Si nu pot neaparat sa spun ca-mi pare rau ca am surse de inspiratie. Sursele astea ma fac sa-mi amintesc de faptul ca sunt inca vie, neamortita, ele ma fac sa-mi amitesc de faptul ca viata merita traita, cu bune si cu rele deopotriva. E frumos sa simti, pentru ca nesimtirea oricum ne loveste din toate partile. Inclusiv din parti la care nu te astepti.
Asa ca, nu ma intelegeti gresit:). Cand pare ca imi plang de mila ca am sufletul sfasiat, de fapt le multumesc celor care ma fac sa simt ca traiesc.;)

Praf

Cu mainile umflate de plans,
am sapat pamatul ud de lacrimi,
si te-am ascuns
intr-un zambet…
Nu zambi, nu zambi asa,
Nu te hlizi tamp, daca nu stii nici tu ce in mintea ta…
Si trece timpul, obosit, se spala cu apa de ploaie,
Spala ploia praful de pe inima ta,
Doar praful a ramas din ea…

malul

Cu ochii uscati de nisip,
Inca mai caut malul
Inca mai caut valul care sa ma lase acolo pe tarm
Unde numai pescarusii dorm,
Uitati de briza printre pietre.

In cuib de alge sa ma legan,
In leagan de ape,
In zgomot de soapte,
Acolo sa ma lase valul, pe tarmul perfect.

Inca mai caut dusa de ape,
Maluri nesparte, maluri cu nisipuri fine,
Maluri mai putin straine,
Mai putin ranite, maluri ocrotite de diguri ,
Ferite de furtuni grabite.

PS: Probabil, cand nu o sa mai fie nevoie sa caut, tot imi voi aminti ca am cautat. Si poate ca tot voi scrie despre asta.

2 dupa 1

2010-05-02T10:47:00.001-07:00

1 mai in vama

2010-04-28T04:25:00.000-07:00

Astia pe la televizor ne tot aratau plajele jegoase din sudul litoralului, si oh!, si vai!, dar cat de mizerie este in Vama Veche, si "ce de gunoaie"...etc. Mai, eu azi am avut o zi libera, si fiind mult prea frumos afara ca sa stau ca tuta in casa, am dat o fuga in Vama Veche,in inspectie. Am vrut sa vad care e atomsfera, acum, pe ultima suta de metri, inainte de venirea turistilor.
Rezultatul vizitei? Pai vedeti si voi in poze: plaja proaspat curata si greblata, de la un capat la altul, toate terasele si shaormariile sunt in febra curateniei, se ciocane, se bocane, se pun prelate, afise, banere,se coloreaza, se finiseaza. Deci, o sa fie ok.
Acum, ce va fi in urma turistilor dupa week-end-ul asta...ramane de vazut.
Stuful era deschis deja, si m-am trezit bataindu-ma pe loc sprijinita de barca, in ritm de Placebo, cu gandul la noaptea de 1 mai.
Asadar, cei care vreti sa veniti, veniti. Marea si becul de la stuf va asteapta, carciumarii vamaioti, nu mai spun,:P, o sa fie si concerte, si beutura, si de toate. Nu va luati dupa stiristii astia carcotasi, ca mint. E foarte frumos la mare! Parol!
ps: avem asfalt si trotuare!(asta nu prea e in spiritul vamii, dar na, trebuie sa ne mai civilizam si noi, cica...)

the angel on a silver bike

2010-04-27T12:41:00.001-07:00

Uneori fac fotografii si nu le postez nicaieri, dar le pastrez ca sursa de inspiratie pentru mici scrieri, sau pur si simplu astept povestea potrivita sa le folosesc drept ilustratie. Si uite asa, o poza banala cu un ingeras flurescent de pus in pomul de iarna, calare pe o bicicleta de argint, poate sa ma faca sa scriu ce se poate citi mai jos. O sa pun si traducerea, pentru cine nu stie engleza.:D In curand.

I’m a fluorescent angel, riding on a silver bike. An angel fallen from the Christmas Tree, and upped in a hurry for a ride against the wind. Against the wind in my head, and the rain in my heart. Against the truth and the facts that are speaking for both, you and me. While you cut, I saw,while I heal myself you’ll bleed, but you can’t see that yet, right? Sit with the dictionary in front of you, to translate my words, if you can keep up, and if you can hear my voice, ‘cause I’m ridding, I’m ridding fast, to find that stupid story to last. No voices from the past, to keep me up, so neither you. I hope you understand, my little friend. I’m the glowing angel on that silver bike, the one that passed before your house, and didn’t stop. What for? I already glow from the sun above, I don’t need to charge on your lightbulb. It doesn’t have enough power to keep me up. Kiss my wings for good luck! ;)

trei culori cunosc pe lume

2010-04-25T08:27:00.001-07:00

eco ganduri

2010-04-24T12:40:00.001-07:00

:)
Da.Astazi am iesit la o plimbare de bun venit cu limaneanca mea preferata;P. Bun venit in Romania, draga mea! Stiu ca ti-era dor de casa, asa ca uite, plantez pozele astea aici, ca sa le vezi ori de cate ori ai chef. Si fii atenta, ca n-am uitat ce-am discutat legat de ideile noastre eco:D. Aici am crescut amandoua, pe plaiurile astea salbatice, prafuite, pline de tot felul de flori rare, care se sufoca acum sub plasticurile, molozul si gunoaiele aruncate de unii localnici in zona din jurul lacului. Unele dinre cele mai frumoase fotografii le-am facut aici, unde cerul ne priveste din ochiul albastru verzui al Ghiolului. Aici, unde avem atatatea amintiri, si unde s-au pierdut atatea legende si atatia pasi de oameni. Oameni care uita ca pamantul asta o sa le mai trebuiasca si maine, si poimaine, si in restul zilelelor pe care la mai au.
Ce putem face noi? Pai sa le mai aratam unora obrazul, din cand in cand, atunci cand varsa caruta plina cu moloz si plasticuri pe malul apei:" Buey, asta nu-i groapa voastra de gunoi!!!!"

happy(?) birthday to me...

2010-04-13T11:00:00.000-07:00

Anul asta am avut o aniversare memorabila. In mod sigur n-o voi uita prea curand, desi in clipa asta sa uit ziua de 8 aprilie 2010 este cea mai mare dorinta a mea. Dar, trecand peste, ma declar fericita posesoare a unor prieteni de nadejde, care au facut, saracii de ei, tot posibilul sa ma scoata din stare in care eram. Partial au reusit sa ma aduca pe linia de plutire. Pana la urma, nu s-a terminat lumea;). Plimbarea in Vama Veche la miezul noptii, si pe urma miniexcursia la Bucuresti(cadou de la colegi), pentru concertul Byron(cadou de la var-miu), de la Muzeul Taranului Roman, de sambata seara, mi-au fost mai mult decat pansament pentru suflet. Mai ales concertul Byron.Mi-era dor de Byron, nu-i mai vazusem de ceva vreme, si nu m-au dezamagit. Un maaaaare MULTUMESC!pentru ca mi-au aruncat in aer lacrimile, si pentru cover-ul Porcupine Tree -"Sound of muzak", pentru "Diggin a hole","Poem without an end","On the road", "Losing control"etc etc. Mi-ar fi placut sa aud si "Annoying detail",mergea bine pe starea mea, dar a fost perfect si asa. Var-miu-le, basu si cu toba mare rulzzzz!!!:))Dan Georgescu la chitara bass,nu??;P Si apropo de toba mare, bai, maare Matesan asta. Rupe tobele alea!! Au fost doua ore si ceva de calitate, asa cum e la Byron de fiecare data. Copii aia din deschidere, Sophisticated Lemon, au fost si ei super ok, au reusit sa dezmorteasca atmosfera.
S-a lasat cu dixtractie, avand in vedere numeroasele motive de bucurie si petrecere: Costin proaspat tatic, Tibi aniversat...din pacate eu , spre rusinea mea, n-am rezistat decat pana putin dupa sfarsitul cantarii, pentru ca m-au doborat o bere amarata si o oboseala crunta,si m-am tirat la somn. Dar promit ca data viitoare nu mai fac, si stau pana in the early morning!;P Pe bune!Pana atunci, o sa ratacesc in "No man's land", cautand detalii enervante. Si, care aveti ocazia, mergeti mai la Byron la concert!!

http://www.youtube.com/watch?v=LUn75ebVKkk&feature=related

turism

2010-04-06T04:26:00.000-07:00

N-am scris de ceva vreme p-aici...Nu ca n-am avut timp, sau n-am avut ce, dar pur si simplu n-am avut chef. Si cred ca nici inspiratie. Dar o sa-mi storc putin neuronul, sa va povestesc ce-am mai facut in luna asta , de la ultima zapada.:)
La sfarsitul lui Martie am avut concediu.Iar(hihi):). Si dupa ce am frecat luleaua de-aiurea aproape ambele saptamani, in ultimele zile de concediu am decis sa fac ceva util, si am mers cu tata la Targul de Turism de Primavara, de la Romexpo, din Bucuresti. Si vai, cat de "dor" imi era mie de Bucurestiul prafuit, de claxoane, de picamere!! Nici nu va imaginati! M-a zapacit de cap. Sunt un caz clasic de fata de provincie aterizata intr-un oras mare, care nu se poate adapta. Am stat atatia ani in Iasi, care-i tot oras mare, tot in renovare(mai nou), dar nu-i aceeasi nebuneala.
In fine, la targ am avut cateva surprize placute, sincer, legate de turismul rural de la noi, am descoperit si cateva locatii inedite , bune de vizitat, ca de exemplu: www.arsenalpark.ro . Sunt atat de multe de vazut in tarisoara asta!
In schimb, m-a dezamagit enorm reprezentarea litoraluilui romanesc. Nu mai spun de Hotel President din Mangalia, care avea un stand total lipsit de culoare, si care nu te atragea in nici un fel.:( Erau cativa tour operatori care aveau incluse in portofoliul de produse si locatii din statiunile din sudul litoraluilui, parca am vazut cate ceva si din Mamaia, dar in orice caz, slabut. In schimb Bulgaria, frate, in cap ne stateau bulgarii! Omniprezenti! Si in plus, zona ardealului, de la noi, la fel, foarte foarte bine reprezentata. Pacat ca erau cam multe pliante in limba maghiara.:D. Cred ca uitasera unde isi prezinta marfa!
Multa lume si destul de multe standuri de unde sa alegi, numai bani sa fie!
oricum, vizita asta mi-a fost mai mult decat de folos. am acum la indemana o baza de date de...fara gluma...probabil cel putin 200 de locatii demne de vizitat, pensiuni, hoteluri, moteluri, si sper sa ajung si eu in macar cateva din ele.

care primavara, bre?!?

2010-03-10T10:39:00.000-08:00

Ce ziceam eu acum vreo saptamana? Ca vine primavara? Si voi chiar m-ati crezut?! Pfuai, da' mai nou, nu mai cred nici eu!:))
Dar vai, cum sa-mi doresc sa iasa un pic de sooaarre, sa bata un pic de vanticel caaalld, cand bate foarte bine crivatul, si cand ninge atat, dar aaattaaatt de splendid?! Ce puteam sa-mi doresc mai mult de 8 martie, cand, in loc sa merg la restaurant cu fetele, sa ne imbatam crita si sa smulgem carpele de pe stripperi,am putut foarte bine sa merg acasa si sa ma bag direct sub patura, dupa ce am privit cu disperare pe fereastra cum se asterne peste tot un strat gros de omat? Doamne, dar cum se poate? Dimineata de 9 martie, in loc sa ma doara capul de la bautura si dezmat, m-a luat cu dureri de cap cand am vazut ce-i afara!! Pune iar cojoaca de iarna, trage ciubotele imblanite, baga nasul in fular si misca-ti fundul la munca! Haidaaaa!! Si ciocul mic, fiindca iarna nu s-a terminat. Unde te crezi, la maare??
mda... vine vine priiima-va-ra...se asteeeerneee-n toa-a-ta tara...vijelie pe campii, hai la sa-ni-us co-pii..iihiiii:(((((!!

vine, vine primavara!!

2010-03-01T11:48:00.000-08:00

Azi dimineata, la prima ora a lui Martisor, era frumos afara, soare...pentru o clipa sufletul meu a zambit, cu gandul poate primavara asta se vor intampla multe lucruri frumoase pentru toata lumea. Saptamana asta insa e a fetelor, a femeilor. De ce? pai uite ca asa vreau eu. Si toate gagicile pe care le cunosc eu. Saptamana asta e noastra.
Daca avem chef sa mergem la stripperi(damn, eu anul asta nu mai pup, ca-s de munca si nu ne da liber:(), mergem. Daca vrem sa bem pana cadem sub masa, bem. Daca vrem sa mancam singure un tort intreg...ne mai gandim, dar nu se stie niciodata :P.Macar saptamana asta sa fie a noastra. Fetelor, bucurati-va de viata!! Va pup cu drag, si sa sa aveti parte de un an minunat!

radiografia unui bazar

2010-02-14T11:26:00.000-08:00

Plimbandu-ma ieri pe plaja roasa de furtunile acestei ierni, gandul ca abia astept sa vina vara a provocat in mintea mea valuri de amintiri, la fel de agitate ca valurile marii dezlantuite sub ochii mei.
Mi-am adus aminte de verile toride in care vindeam papuci in bazar, de oamenii de acolo si de povestile lor de viata. Uneori, gandindu-ma la adevaratele drame pe care le traiesc unii oameni, mi se face de-a dreptul rusine ca o dezamagire sentimentala mi se pare asa o tragedie. Mi se face rusine sa spun ca ma doare stomacul de la gastrita, sau ca ma doare capul de oboseala si stres.
Unul dintre oamenii astia e Nea Lica Pamfilica. Am mai spus eu povestea lui, pe un blog mai vechi, acum cativa ani. V-o spun iar, putin cosmetizata. Enjoy!

"Soarele incinge trotuarul si gresia din fata magazinului. Prinsa ca intr-un cuptor, in care nu am unde sa ma ascund de arsita nici o macar secunda, nu-mi arde de nimic.
Curg apele, dar nu din ceruri, ci de pe noi. Si nu e nimeni. Doar noi, mustele, tantarii, cainii din bazar si mirosul de pui la rotisor amestecat cu miros de gaz, de la Doamna Coca. Turistii se invart in centru acum, unde-i "lumea buna". „Prichindelul” , candva mandria Neptunului, plange acum uitat de lume, si in fiecare an e tot mai pustiu.
Inca un magazin se inchide. Numai Nea Lica a ramas fidel bazarului. Nea Lica Pamfilica, asa cum ii place sa i se spuna de catre prieteni. A ramas asta iarna fara un picior "de la frigul de peste iarna," spune el, „de la nenorocitul de spirt medicinal pe care-l bea vara trecuta”, marai eu in gand cu ciuda.
Acum are carucior nou, de la Primarie, si si-a cumparat cantar nou, electronic. "-Investitie buna !", zice el cu madrie in glas, mangaind-ul cu drag. Si-o recupereaza in 3 zile daca merge treaba, ca e mai performant. Vine in fiecare seara in fata magazinului meu, sa ma ajute si sa-mi tina de urat. Pune cantarul jos, si asteapta cuminte clientii. "Azi mi-ai purtat noroc", spune zambind. Eu nu-l gonesc. Nu l-am gonit niciodata, pentru ca n-a facut rau nimanui, poate doar lui insusi.
Desi viata si-a batut joc de el, si el de ea, se infrunta unul pe altul cum pot. Da, Nea Lica inca mai poate zambi, iar ochii lui batrani inca privesc lumea cu speranta. Nu stiu cat e de batran, nu l-am intrebat niciodata cati ani are. Cam 55 sa aiba. Cum mainile arse de soare scoate din buzunar 4 monede de 50 de bani: " - Zi-i sa-mi dea 2 de 1 leu"( m-a trimis adineauri sa-i schimb niste marunti la alimentara din colt). Isi pune bani deoparte, "ca iarna e lunga". Ieri a venit si mi-a dat o sticla de jumatate, de plastic, cu bere. Mi-a spus sa o arunc la gunoi, ca are gust rau. O arunc fara sa ma uit la ea.
Cred ca as avea ce sa invat de la Nea Lica. Nu am suferit nici o zecime din cat a suferit el. Nici nu-mi doresc asa ceva. Iar el e optimist, atat de optimist incat ai crede ca e inconstient. Dar el ia viata sa cum e.
Nu are casa, familia l-a parasit, si mai are doar o singura dorinta: sa revada casa in care s-a nascut, si locurile natale din Ardealul care-i e atat de drag."

Povestea asta a fost scrisa acum 3 ani. Ma intreb ce o mai face acum Nea Pamfilica. Asta vara tot in bazar l-am gasit, cu acelasi cantar, bunul lui cel mai de pret. Era la fel de vesel si optimist ca intotdeauna. :)

sea went wild

2010-02-14T04:11:00.000-08:00

she said she's cold, she said she empty. she said she's choked with all that plastic , she said she's sour, and bitter, and makes so much noise, i'd love someone to stop her. hush now...

spring knockin' at our door?

2010-02-12T09:28:00.000-08:00

Is the spring coming in our city? Is the spring coming to our country? Is it true, that if the sun comes up now, we all rise, we'll rise up to sky like flowers? We'll rise up, rise up, oh, is it?
Is the sun warming up the feelings, is the sun heating up our minds?
Well, I pray for spring to come here running, yes I pray, before we freeze to death!!

Ghiocei

2010-02-07T09:46:00.000-08:00

Am o chestie cu ghioceii. Cand eram micuta, eram lesinata dupa ei. Ii vedeam spre primavara rasariti in gradinile caselor de pe marginea drmumului spre gradinitia, si eram disperata ca nu pot sa intru sa fur unul, si sa-l iau cu mine acasa. Ii inghiteam din ochi, ii visam noaptea, visam campii intregi de ghiocei, toate numai ale mele... Freacky, nu?:P Imi amintesc bataia crancena pe care mi-a aplicat-o tovarasa Betty, educatoarea mea de cand eram la grupa mica, la gradinita, drept pedeapsa pentru ca am rupt din ghivechi ghiocelul pe care ea il plantase pentru lectie, si care, saracutul, abia crescuse de-o schioapa, si astepta sa fie privit in toata spelndoarea de care colegii mei, in momentul infloririi. Mai avea putin...
Si mama ce bataie mi-am luat!! Cu o stinghie de la fereastra, cu tot garnitura de cuie, care mi-au lasat urme de intepaturi in mana cu care incercam sa contrez loviturile aplicate cu sete de tovarasa peste picioae si fund. In fine, cu tot cu bataia luata, dragostea pentru ghiocei tot nu s-a stins. Ba chiar s-a transformat in obsesie, pentru o vreme. Din fericire insa acum mi-a mai trecut, nu-i mai visez.Mi-am plantat in gradina, ma uit la ei cat vreau, si mai culeg cativa s-i pun si in vaza, ca sa-i vad si seara, inainte de culcare. :)

iarna la mare

2010-01-30T07:15:00.000-08:00

in concediu

2010-01-29T00:30:00.001-08:00

Am asteptat cu infrigurare recuperarea de inceput de an, si acum, dupa 10 zile de concediu, sunt atat de bulversata, incat cred ca mi-ar mai trebui inca vreo 2 alte concedii unul dupa altul, sa-mi revin. Mi s-au inghesuit in 10 zile o multime de "evenimente" neasteptate, una calda , una rece, de m-am simtit aruncata dintr-o parte in alta ca o mingiuta de cauciuc, iar acum imi vine sa zac uitata sub pat, sa se astearna praful peste mine si in jurul meu.
Dar pentru ca despre unele lucruri e mai bine sa nu vorbesti, o sa va vorbesc politicos despre vreme.Ia uitati-va si voi ce-a fost, si inca este, in Mangalia!!! N-am mai prins demult asa iarna. De foarte mult timp.

ps:mai gasiti ceva poze si pe flickr:)

A ta care e?

2010-01-11T13:32:00.001-08:00

I-am auzit rasul in intuneric. Ghetele lui prafuite tropaie imprastiind pietrisul de pe drum. Vine vesel, insotit de vesnicii lui amici de pahar si petrecere. Ii ascult pasii, zambind smechereste in sinea mea. Ceva-mi spune ca ne-au ramas ceva treburi nerezolvate, si stiu ca undeva, in timp si spatiu, vom gasi punctul de conexiune. Poate nu pe lumea asta. Poate nu in dimensiune asta. Oricum nu conteaza. Pentru ca noi, fiecare in lumea lui, inca ne cautam echilibrul.
Ma gandeam uneori ca poate, de fapt, spiritele noastre s-au gasit deja, iubindu-se in sincron pentru macar o miime de secunda. Vietile noastre vor curge in rauri de energie si materie, si se vor amesteca la punctul de confluenta unde el si ea devin noi. Atat. O miime de secunda. Si in timpul asta, atat de scurt in dimensiunea noastra, poate intr-o alta dimensiune se vor intampla multe. Mult mai multe.
Ii ascult vocea. Nu inteleg ce spune. Nici nu vreau sa inteleg. Nici nu cred ca vrea sa inteleg. Stau lipita de peretele de lemn aspru si nefinisat, simtind vibratiile fibrelor uscate , fibre care rezoneaza cu tonul vocii lui. E dincolo. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. I-ar recunoaste muzica interioara, si daca as fi oarba, surda, pierduta intr-o multime agitata, i-as simti gandurile ajungand pana la mine. As sti ca e acolo. Nici n-as avea nevoie sa ma atinga, nici sa-mi vorbeasca. Poate nici macar sa ma vada. Ceea ce simt e dincolo de palpabil.
Iubirea nu poate fi ratiune. Exista multe feluri de iubire, dar e numai una care poate purta titlul de “Dragoste”. Si dragostea nu e ratiune. E traire. E risc. E consum de energie, epuizare, extaz. Pfff…ce de E-uri!!! Oare cum reusim sa-I supravietuim? Ce cure de dezintoxicare ne-ar recomanda “iubirologii”?? Oare sevrajul dupa dragoste e la fel de dureros si dificil ca cel dupa drogurile de mare risc? Si daca da, Cine poate fi acolo sa ne tina de frunte cand ne vomam ficatii de atata plans si deznadejde? Cine poate sa ne tina in brate cand strigam in somn nume care nu ne apartin, si care nu ne vor , nume care ne dor, de care ne e dor… Toti avem cate o povese fara sfarsit.
A ta care e?

back to my stories

2010-01-10T03:18:00.000-08:00

Pofta vine mancand. Nu prea sunt de acord. Nu e totuna daca manaci bataie sau prajituri. Sau nu e totuna daca iti mananci zilele pierdut in activitati care nu duc nicaieri si care nu-ti fac nici o placere, sau alaturi de oameni care te mananca de c.., si care-ti frang aripile si visele, oricat i-ai iubi.
Fiecare manaca ce poate. Unii mananca rahat cu carul,uneori o viata intreaga, crezand ca asa pot iesi in evidenta, sau asta fiind singurul mod de a supravietui realitatii. Altii nu mai mananca nimic, pentru ca nici macar nu au ce...fugi , gandule, fugi, lasa-ma!
...Stau intinsa in pat cu becul stins, televizorul stins, calculatorul inchis, si singura lumina din camera vine de la beculete rosii de la pomul de iarna. Nu mi-am luat instalatie de-aia clipitoare si multicolora de brad, ma enerveaza palpaitul ritmic al becurilor. Privesc bradutul colorat, si ma cufund in rosul lui palid. Singurul zgomot e zumzetul gandurilor mele invalmasite intre tamplele care pocnesc de durere. As vrea ca pentru o perioada cat de scurta, sa nu ma mai gandesc la nimic. Sunt lucruri pe care, daca as putea, mi le-as sterge pentru totdeauna din minte. Amintirea unor intamplari, persoane care mi-au taiat sufletul in carne vie, cu egoism si iresponsabilitate. Dar ma gandesc poate si eu am facut unora la fel, si atunci poate ca trebuie sa-mi amintesc, trebuie sa doara, ca sa fie invatatura de minte, pentru viitor.
Astept sfarsitul de an cu nerabdare, de parca dupa miezul noptii dintre 2009 si 2010 as intra cumva in alta lume, pe alta planeta, in alta dimensiune, cu alte personaje ale povestii. Dar gongul dintre ani ma trezeste la realitate. N-am alta fata, nici alta culoare la par, piftia din farfurie e tot aia din 2009, sampania e tot aia din 2009, doar ca acum zace desfacuta si rasuflata, jumate varsata pe masa sau pe hainele noatre. 
El ma ia pe sus, ma strange in brate, ma pupa cu naduf: “Haide, ba, sa dansam!” Si ma duc. Dansez pana la epuizare, pana dimineata. Privirea sincera si zambitoare (cred ca nu de la bautura, ca eu am baut mult mai mult ca el) imi dezmorteste intotdeauna sufletul. Ca balsamul ala chinezesc bun la toate. Asa el. si daca pofta vine mancand,in cazul asta e adevarat.:D
E o noapte ciudata. Granita dintre ani, schimbare de prefix, nou deceniu, si e eclipsa partiala de luna. Cerul e senin, sticlos, rece, iar lumina fluorescenta a lunii insoteste petrecaretii care la etajul 8 al unui bloc din cartier canta(racnesc, mai degraba) “ knockin’ on heaven’s door” Cred ca e o “New Year’s Eve Karaoke Party”. Lumea e prea beata ca sa mai cante rezonabil, dar prea vesela si fericita ca sa-i pese.
Noi suntem in fata blocului, e 5 dimineata, si ne chinuim sa pozam luna asta ciudata, si nu iese nimic, pentru ca ne tremura mainile de frig si oboseala. “Haide, ba, in casa!” O sa tinem noi minte cum era, si o sa povestim si altora.
La multi ani 2010!

spaghetti monster says:" La multi ani!"

2010-01-09T09:37:00.000-08:00

:)La multi ani!Cat mai multi, si cat mai frumosi. Din ce in ce mai frumosi! Au trecut si sarbatorile de iarna, a trecut si prima saptmana din anul asta, dar, sincer...daca o sa-mi fie tot anul ca aceasta prima saptamana...noroc ca am marea aproape: o piatra de gat(de fapt o pietricica, la gabaritul meu), si pa, la revedere!
Ei, dar sa nu fiu chiar asa dramatica. Am avut niste sarbatori frumoase, cum n-am mai avut demult, obositoare dar frumoase, pline de evenimente, mancare si bautura mai multa decat era cazul(:P). Acum abia incep sa ma dezmeticesc, si ma chinui sa ma dreg, inclusiv culinar. Dupa atatea friptane si prajituri, am dat-o pe spaghete cu pui si fructe.
Si pentru ca atunci cand sunt stresata nimic nu ma relaxeaza mai mult decat joaca de-a bucataria, astazi m-am jucat iar cu ingredientele.Unii o sa dea ochii peste cap si o zica: "iar mancare???" Pai da, dar nu d-aia ca de sarbatori. As fi facut eu un sos cu fructe de mare, dar cum asta vara m-am invrednicit doar la cules de scoici, m-am orientat spre altceva. Carne de pui si paste. Nimic special, se poate spune. Ehe...tonul face muzica.:) Sau cardamonul negru si busuiocul fac sosul.;)
Am vrut sa vad ce gust are cardamonul negru si cu altceva decat cu branza si ulei de masline, cum eram eu obisnuita sa-l consum. Si e perfect. Stiti unde ma gasiti pentru reteta. Condimentul se gaseste mai greu. Pe tot parcursul ritualului de taiere, maruntire, amestecare, fierbere, bla, bla, am ascultat si ceva muzici.Televizorul stins.Am vrut doar muzica, sunete, care sa-mi calmeze neuronii obositi de toata isteria de inceput de an de care am avut parte la munca.
M-am simtit inspirata, m-am jucat cu aromele, si rezultatul il puteti vedea.De gustat...hmmm, daca va uitati cu atentie in poze, ghiciti voi cate ceva din ce am pus eu acolo:)). Spor la treaba, pofta buna, si sa aveti un an la fel de aromat, colorat si gustos ca spaghetele mele!

A venit iar Craciunul

2009-12-25T06:11:00.000-08:00

A venit iar Craciunul! Este si o melodie cu numele asta. Melodia aia de o canta "All stars", si in care toti se chinuie sa-si dovedesca talentul intr-ale trilului :).
Dar sa nu fiu rautacioasa, se presupune ca spiritul Craciunului trebuie sa ne patrunda adanc in...suflete, si macar acum sa fim mai buni. Dar oare de ce nu putem ura toate cele bune prietenilor si in restul anului? Oare de ce nu ne putem gandi la ei, si nu le trimitem mesaje de incurajare sau felicitare si cu alte ocazii, cand poate chiar au nevoie de noi? De ce trebuie sa fim buni, sa iubim si sa iertam doar cateva zile pe an, adica de Craciun, eventual si de Pasti, cand avem o viata intreaga la dispozitie?
Si eu fac asa, recunosc,iar azi am trimis cat de multe mesaje am putut. Unora le-am trimis ca sa le arat ca inca imi amintesc de ei, macar de sarbatori. Ca undeva acolo ei sunt inca in inima mea, si le doresc tot binele din lume. Macar de Craciun, nimeni nu ar trebui sa fie trist, nimeni nu ar trebui sa fie singur, infometat sau indurerat.
Eu sunt norocoasa azi. Sunt vie, sanatoasa, am un acoperis deasupra capului, am burta plina, bradutul impodobit, si pe cineva langa mine. Consider ca asta este ceea trebuia sa-mi aduca Mos Craciun.
Dragii mei prieteni, in aceasta zi de Craciun, va doresc si voua sa fiti sanatosi,sa aveti unde locui, sa aveti ce pune pe masa, sa va bucurati de viata asa cum este, si sa aveti parte de multa iubire.
Ah, si mai ceva! Urarea mea preferata : sa aveti parte de multa liniste sufleteasca!! Mie una mi se pare importanta.:P
Va pup cu drag! Craciun fericit!

DE AJUN

2009-12-24T13:01:00.001-08:00

Asta seara am scos rezerva de stat cu globuri, si am avut ceva de furca in a ma hotari ce sa pun in pomul de iarna anul asta. Unele dintre ele sunt mai batrane ca mine, cred. N-or fi globurile din bradutul meu(artificial)in trend, dar zic eu ca a iesit ceva dragut. :) Acum astept sa vina Mosul...

garden of glass

2009-12-20T05:31:00.001-08:00

trandafiri glace

2009-12-20T05:15:00.000-08:00

Ma gandeam saptamanile trecute ca o sa m-apuce Craciunul cu trandafirii din fata bloclui inca infloriti. Nu-s chiar departe de adevar, dar tare mi-e teama fenomenele astea meteo , destul de ciudate din ultima vreme, o sa ne lase si fara trandafiri, si fara corcoduse , la vara. Cam asa arata gradina mea azi la pranz. :D
Aseara strazile din Mangalia erau acoperite de un strat de zapada nu foarte groasa, dar suficient de "incurca lume". Dimineata m-a trezit zgomotul ploii(!) care batea in geam si in pervazul ferestrei. Spre marea mea uimire, o buna parte din zapada de peste seara disparuse, si o ploaie torentiala inundase trotuarele si strazile orasului. Cu toate astea, afara nu mi se parea a fi tocmai cald. Un vant rece si taios suiera printre crengile pomilor, si deja in jur de ora 12, la amiaza, a inceput sa se vada bine rezultatul ploii batute de vantul inghetat: toate plantele din gradina sunt inghetate bocna. Vizual, totul arata feeric, insa in unele zone din oras sunt pomi cazuti la pamant sub greutatea ghetii, iar mare parte din plante au devenit pus si simplu casante. Brr...not good. Not good at all...

o altfel de Mangalia

2009-12-17T11:04:00.000-08:00

SOS Black Sea

2009-12-12T14:14:00.000-08:00

Pentru ca tot se intampla undeva un mare summit( da, ma, ala despre mediu si incalzirea globala), o sa va reamintesc ceva legat de litoralul Marii Negre. Si nu numai despre el.

Asa arata plajele la sfarsitul verii.

Sau asa.
Da, lebedele sunt dragute, dar nu despre ele era vorba in propozitie, ci despre gunoaiele care au invadat nisipul de la malul marii. Si noi suntem de vina, noi, astia care ne numim oameni, care ne credem rasa superioara, dotata cu constiinta si inteligenta. Hail to us, the humans!

Stiti bancul ala cu planetele?(da, e banc pentru ecologisti)
Trecea o planeta pe langa pamant: "-Terra, ce ai patit, ma, ca te vad cam bolnav asa, nu arati prea bine..." La care Pamantul raspunde cu amaraciune: "- Ei ce am...am homo sapiens!"

viata vazuta printr-un balon de sapun

2009-11-28T11:35:00.000-08:00

Oare cum o fi viata vazuta printr-un balon de sapun? Ati incercat vreodata sa o priviti asa? Oare se vede mai frumoasa? Mai curata? Mai colorata? Poate mai usoara si mai stralucitoare? Intrebarile astea au inceput sa-mi circule prin cap dupa ce am vazut pe internet niste fotografii facute prin baloane de sapun. Mi-a trecut prin cap gandul caraghios ca daca as trai intr-un balon de felul asta ar fi totul mai frumos.
Si totusi... baloanele de sapun au viata scurta. Prin ele realitatea se vede distorsionat, uneori ceva mai colorat si mai parfumat, e adevarat. Parfumul incantator si stralucirea luminii sparte in fasii de curcubeu da o senzatie atat de placuta incat, pentru o secunda, uiti de viata reala. Uiti de uraciune, de praful din ochi si din gura, de griji. In ultima vreme eu sar dintr-un balon in altul, cautand o realitate cat de cat mai frumoasa. Si da, uit ca baloanele de sapun au viata scurta, ca se sparg la cea mai mica adiere de vant, si ca atunci cand se sparg stropii imi sar in ochi, si ustura al dracu de tare. Nu ma invat minte niciodata. Sau poate ca ar trebui sa folosesc un sampon speacial, formula "no tears". Hmmm...
Unii spun ca nu cred in destin prestabilit de o divinitate mai presus de noi. Destinul ti-l faci singur. Bun, atunci. Inseamna ca ar trebui sa inventez propria reteta, pentru ca se pare ca am luat reteta gresita de undeva. Ceva nu se potriveste. Nu se coace cozonacul, si pace! De fapt, nici nu dospeste, dar sa se mai si coaca... Trebuie sa o iau mereu de la capat, trebuie mereu sa introduc altceva nou, dar inca nimic nu se potriveste.
Ca intr-un joc de puzzle in care niste piese au cazut sub masa, iar eu n-am observat. Sunt un soricel care alearga in gol intr-o roata de otel, alerg de curg apele de pe mine, degeaba. Fara tinta. Fara rezultate.
O fi cazul sa schimb reteta de tot? E o intrebare retorica , desigur. Divinitatea s-ar putea sa-mi spuna altceva pana la urma.
Intre timp, imi mai balacesc mainile in coca pe care m-am apucat s-o framant acum.

ultima pescuiala pe anul asta

2009-11-23T11:52:00.000-08:00

Desi nu am un aparat foto performant, natura si ziua superba de duminica, 22 noiembrie, mi-au oferit un spectacol de lumina si culoare!

Fotografiile sunt facute in statiunea Venus. M-am gandit sa vi le arat si voua, ca sa va puteti bucura si voi de ceea ce am vazut eu ieri. Am avut o zi perfecta pentru incarcat bateriile, nu de alta, dar ne asteapta zile grele.
Restul de poze le gasiti pe flickr : www.flickr.com/photos/vrajy/

Banc electoral :D

2009-11-22T01:13:00.000-08:00

O bătrânică se apropie de preşedintele comisiei de supraveghere, prezintă buletinul de identitate, ia ştampila şi buletinul de vot de pe masă, intră în cabina de vot. După 30 de secunde iese din cabină, uşor confuză. Se apropie de preşedintele comisiei şi îl întreabă uşor conspirativ: – Maică, "futu-vă-n gură" se scrie legat sau cu cratimă?

My feelings exactly!!! Babutza rulz!!

Urmaresc de dimineata canalele TV de stiri, si desi ma asteptam sa vad incercari de fraudare a alegerilor prezidentiale, nu ma pot abtine sa nu ma uimesc de tupeul fantastic al pseudopoliticienilor nostri, ca nu pot fi numiti politicieni in adevaratul sens al cuvantului, dar in acelasi timp si de prostia si lasitatea romanilor. Oameni buni, in cabina de vot nu te obliga nimeni, ABSOLUT NIMENI, sa pui stampila altfel decat iti doresti. In cabina nu intra nimeni cu tine sa vada ce ai facut tu pe bucata aia de hartie. Teoretic, puteai sa te si stergi la fund sau la nas cu ea, s-o impaturesti frumos, si s-o pui in urna!!!
Inca nu am auzit ca astia de plimba lumea de la o sectie la alta sa intre cu oamenii si in cabina de vot. In fine, sau poate nu stiu eu cum functioneaza treaba, si ce modalitati au pentru a verifica ce anume s-a votat.
De mers la vot ar TREBUI totusi sa MERGEM , TOTI CEI CARE AVEM DREPT DE VOT! De asta ni se garanteaza acest drept prin Constitutie. Constitutie pe care tot noi am votat-o acum cativa ani, pentru ca am avut libertatea s-o votam. Pentru libertatea asta acum 20 de ani au murit niste oameni. Acceptand sa ne lasam manipulati si tratati ca niste papusi de carpa, fara vointa, fara minte, ne p...m cu buna stiinta pe mormintele lor. Pe romaneste.

Inchei discursul asta pentru libertate cu o poezie scrisa acum 3 ani:

Martir

Ciuruit, invinetit si plin de zgarieturi,
Inca mai zambesti, aratandu-ti dintii insangerati.
Te pierzi intr-o incruntare de durere.
Inca astepti acea dulce eliberare, cea promisa,
Astepti sa-ti treaca rana din piept,
Gloantele sa se transforme in fluturi,
Plutind in jurul tau. Te pierzi in ganduri.
Furnicaturi iti trec prin degetele inclestate de furie…
Te-ndepartezi, infasurat in steag, in timp ce
fulgii de zapada se topesc pe obrajii plansi ai celor dragi.
Cei pentru care ai murit ieri, azi te-au uitat.

Atat azi. V-am pupat pe portofelul gol, si am plecat sa votez!

hi fa(iav) la chat

2009-11-20T23:37:00.000-08:00

Eu mi-am pastrat contul de hi5, desi multi il considera o prostie. L-am pastrat pentru ca datorita hi5-ului m-am regasit cu oameni ale caror numere de tel nu le mai aveam, pe care nu-i mai vazusem de mult, si care candva mi-au fost vecini, prieteni, colegi, dar s-au mutat prin alte tari, orase, bla bla.
Insa trebuia ca intr-o buna zi sa primesc si o astfel de cerere "de prietenie" :D. De-a dreptul dragut, nu? Oamenii promit discretie totala, pentru Romania;)! N-o sa te vada in fundul gol decat o Europa intreaga! yey!!

culori

2009-11-18T10:21:00.000-08:00

wrapped in metal, wrapped in ivy...

iedera e un adevarat spectacol toamna!

gheata

2009-11-16T13:10:00.000-08:00

azi ma obseda rau de tot melodia asta.

muzul meu ( traducerea my muz)

2009-11-15T06:49:00.000-08:00

Pentru cine nu reuseste sa desluseasca balbaiala mea in engleza, am tradus postul anterior, "my muz"
Uneori, in cautarea inspiratiei, imi intorc pasii catre camera roz, cu pereti roz, si-mi asez fundul amarat pe scaunul acela negru, de piele. Sunt acolo in pielea goala, si respir aerul fierbinte care-mi circula prin cap, si atunci iti aud vocea calda, care-mi sopteste ce sa scriu, ce sa cant.
Nu-ti fa griji, esti in siguranta in mine. Esti in siguranta, incuiat adanc, asemeni celei mai de pret comori pe care cineva o poate detine. Din cand in cand, te scot la lumina, doar sa te privesc, sa-mi reamintesc mie insami cum este sa fiu fericita, fie doar si pentru o secunda, cum este sa fiu eu, sa fiu intreaga. Am nevoie de secunda asta pentru a ma simti vie, pentru ca in intunericul in care traim, moartea miroase a superficialiate, si vreau ceva care sa fie adevar, macar pentru mine. Sufletul meu a stat contra mea, te-a infruntat si pe tine, si a dat de lumina. O lumina calda.
Asta e tot ce trebuie sa stii. Si sa mai stii ca nu-ti cer nimic in schimb. Ah, da…sa nu uit: nu sunt nici beata, nici pastilata cand scriu randurile astea…
… si nu mai sunt in camera roz. Sunt in camera mea, in pijamalele mele roz, cu starea mea de spirit violet, mainile care scriu durere… Iar o iau de la capat. Nu te mai ascunde. Nu ma mai apropii mai mult de atat.
Desi…inca te mai simt atingandu-ma, purtandu-ma departe...

gutuie

2009-11-15T03:25:00.000-08:00

Galbena. Parfumata. A adunat in ea toata esenta toamnei. Incep rontai o bucata de gutuie, asteptandu-ma sa simt gustul dulce-acrisor, aspru, care sa-mi strepezesca dintii. Dar cum nimic nu e ce pare a fi, bucata mea de gutuie dupa care muream de pofta avea gust de ...usturoi. Mama folosise cutitul la maruntit usturoi pentru friptura, a uitat sa-l spele, si l-a pus la loc.:D misto.
Faza e ca atunci cand te duci la marea intalnire, te astepti ca el sa te ceara de nevasta, si cand crezi ca scoate inelul, el iti spune ca a fost promovat si se muta in alt oras. :P
Am fost prea dramatica, cu asa o comparatie? ei lasa, ca nu moare nimeni din asta.:))

my muz

2009-11-14T12:57:00.000-08:00

Sometimes,when I'm searching for inspiration, I turn myself in time to the pink room,with pink walls, and I put my sorry ass in that black leather chair, bare naked. I breath the hot air in my mind, and then your warm voice whispers me what to write, what to sing. Don't worry, you're safe inside me. You're safe, locked deep,like the most precious treasure one can belong, and I get you out from time to time, just to look at you, to remind myself how it feels to be happy, only if just for a second, how it feels to be me, to be hole. I need that second to feel alive, cause in the darkness we live in, death smells like shallowness, and I want something that is true for me. The pink walls, in my pink dream, didn't made me feel shallow. My soul stand alone in front of me, in front of you, and I felt light. Warm light. This is what you need to know. And that I ask nothing from you. Oh, and I'm not drunk when I write this. Neither hi.
I'm not in the pink room. I'm in my room, in my pink pajamas and my purple state of mind, with my hands writing pain. Here I go again... Don't hide. I'm not coming closer than this, anymore. But "I still feel you, touching me, taking me".

today i let go

2009-11-13T13:13:00.000-08:00

i write again today. i finally let it go. let go a part of my life. some painful one. can't help myself from saying this, because it's the best way to go forward. never go back again. never lick where i spit.
one shot, two shots, and up we go, "to the next whiskey bar", how the great Jim Morrison said. "this the end, beautiful friend, this is the end, my only friend, the end."

frig si muzici

2009-11-01T06:55:00.000-08:00

Zilele astea frigul m-a tintuit nepermis de mult in casa. De fapt, si in casa este incredibil de frig, asa ca spre rusinea mea, am stat mai mult in pat, sub patura, si m-am holbat la tot felul jumatati de filme americane de doi bani. Simteam ca-mi paralizeaza degetele pe tastatura, asa ca m-am cam lipsit si de butonat( cu exceptia bloguitului, of course ;;), in schimb am tocit butoanele telecomenzii, din disperare ca nu am ce urmari la tv. De doua ori m-am imbracat sa ies pana in oras, dar m-am razgadit rapid, dupa o privire scurta pe fereastra:D.
Normal n-ar trebui ca cele cateva grade de afara sa ma afecteze asa tare, dar schimbarile astea bruste de temperatura mi-au dat organismul peste cap rau de tot. Inca nu m-am adaptat cu vantul asta rece, si mi-a intrat frigul in oase rau de tot. Si uite asa, imi dau seama ca am inca un motiv sa ma oftic pentru ca el nu e aici: n-are cine sa-mi tina de cald, domnule!!;)
Daca trupul fizic sufera de frig, m-am gandit sa-mi incalzesc macar sufletul cu ceva, si m-am apucat de cotrobait prin arhiva de CD-uri, pe net, prin calculator, si mi-am incropit un playlist.
Cap de lista Tori Amos cu noul album, "ABNORMALLY ATTRACTED TO SIN". Un album excelent, din punctul meu de vedere. Tori e aceeasi femeie fragila si in acelasi timp plina de forta, extraodinar de expresiva si de actuala.
Ce imi place mie la Tori Amos este felul in care canta: iti sopteste la ureche cu aer inocento-cinic ceea alte trupe s-ar apuca sa-ti urle in fata pe ritmuri salbatice si distors de chitara electrica. Melodia curge, iar textul se strecoara printre sunete: daca il intelegi, bine, daca nu...ghinion!:D Cel mai mult imi plac piesele "Welcome to England","Strong black vine","Flavor"(You must pick a side/Will you choose fear?/
Will you choose love?"), "Not Dying Today","Courtain call", "Police me", "Abnormally attracted to sin", "Ophelia" . Frumos de tot! Acum astept sa vad ce-i cu noul material, "Midwinter graces". Pana atunci, raman "anormal atrasa de pacat";).
In afara de Tori,am pus si niste Michael Jackson. Si nu pentru ca a murit si e iar la moda sa-l asculti, ci pentru ca eu il ascultam si inainte sa moara. Inca erau prezente in playlist-ul meu "Dirty Diana", "Give in to me" sau " Liberian girl" . Mi se pareau niste melodii incredibil de sexy, si visam in secret, in adolescenta,sa devin un soi de "dirty Diana", sfaramatoare de inimi. Na, am zis-o! Laugh your asses of!:P
Pe linga Michael am considerat ca merge si niste Kaki King, cu albumul "Dreaming of revenge", si, ca sa inchei lista, am adaugat si niste Glen Hansard si Marketa Irglova, cu piesele de pe coloana sonora a filmului meu preferat, "Once".
Cum toate piesele astea merg asezonate cu un ceai de scortisoara si lamaie, cu un strop de miere, ma duc sa-mi fac un ceai, sa-mi incalzesc si trupul. Nu de alta, dar pana saptamana viitoare cand ajunge iubitul la mine... ehe... mai e muulta muzica de ascultat.:))

2009-10-31T13:34:00.000-07:00

pe langa rampe, o sa fac si o colectie de apusuri de soare.:)

de peste uichiend:D

2009-10-25T06:49:00.000-07:00

Cel mai important eveniment: a venit prietenul in vizita, tocmai de la iashington. misto!;)Dar a stat prea putin.:(
In afara de asta, am descoperit ca am o noua obsesie: rampele inutile pentru persoanele cu dizabilitati! Am gasit una in Iasi, am dat peste alta si in Mangalia. Care o fi scopul acestor constructii stupide? Sa-mi explice si mie cineva, va rog, deorece eu inca ma straduiesc sa le gasesc un sens!

de octombrie, ep 2(sau3)

2009-10-18T04:19:00.000-07:00

"just a little bit of history reapeating"(or not).
La 2 ani dupa absolvirea facultatii, as spune ca vad Iasiul cu alti ochi. Probabil pentru ca acum am fost in postura de vizitator/turist, gagica in vizita la gagiu.
Daca mi-ar fi spus careva ca voi avea un alt prieten decat cel din liceu, pentru care am ajuns in prima instanta in capitala Moldovei, si ca acest alt gagiu va pleca si el tot la Iasi la facultate, probabil as fi murit cu acel sau acea "careva" de gat.
Na, uite ca viata iti da niste suturi in dos cand te astepti mai putin. Istoria se repeta intr-un mod cel putin ciudat pentru mine, si ma vad prinsa intr-o mare dilema. Sa fie asta o noua sansa? Se prea poate sa da, daca este sa fiu optimista. Persoana e alta, pracic si termenii ecuatiei se schimba, nu? Oricum eu cred in ideea ca atunci cand faci o schimbare, cauti ceva mai bun. Si cand gasesti acel ceva, nu-i da drumul din mana, orice ar fi.
Nu pot taia nimanui aripile, si dupa aproape 7 ani pierduti in vise care nu s-au materializat niciodata, imi dau seama ca nu ai altceva de facut decat sa ei lucrurile asa cum sunt. Incep sa-mi iau inima in dinti, si sa fac alte planuri de viitor, un viitor mai indepartat decat saptamana viitoare.
Daca mi-am cautat locul atatia ani, desi m-am nascut la mare, si iubesc unele lucruri la orasul meu, cand ajung sa realizez ca singurul lucru care ma leaga de orasul meu e familia si marea...hmm...
In fine, cred ca supriza de a regasi atatia prieteni in Iasi, poate insusi Iasiul ca prieten care imi pastreaza atatea amintiri, si bune, si rele, ma face sa ma gandesc acum unde mi-e, de fapt, locul. Si nu cred ca daca as pleca din Mangalia, de data asta ar fi la mjloc barbatul iubit, ci o lista intreaga de motive.
Revenind acolo si stand mai mult de 2 zile, m-am trezit ca ma readaptez , ca ma regasesc, si ca nu-mi mai vine sa ma intorc "acasa", si m-am trezit surprinsa ca sentimentul de "acasa" era de fapt acolo, in gasoniera noului iubit, pe strazile in reconstuctie, in parcul Copou, la biliard cu prietenii din Iasi, calatorind cu tramvaiele alea hurducaitoare care ma calcau pe nervi candva.
Acum scriu din Mangalia, dar sunt cu gandul la 500 de km departare.What's it gonna be? God knows. O sa fiu o vreme melcul cu doua case. :D

amintiri de pe yahoo 360 din anii trecuti

2009-10-16T12:21:00.000-07:00

amintiri din anul 2

Citind o povestioara despre Iasi la Harpy, mi-am dat seama ca am si eu amintiri despre perioada petrecuta acolo la un moment dat:
Sunt deja anul doi de facultate. Am insistat atat de mult sa vin la Iasi, cat mai departe de casa, dar cat mai aproape de iubire, de liniste...(sau cel putin asa credeam eu...)
Din pacate nu a fost sa gasesc liniste. Aici m-au lovit atat de multe contradictii, atat de multe lucruri se ascund sub aparenta rutina unei urbe!
Incepand cu drumurile. Drumurile... Cosmar sau relaxare, dar mai mult cosmar. Cu trenul , cu tramvaiul, cu microbuzul... gropile si hurducaiala e aceeasi. In tren, in cele peste 8 ore, cat dureaza un drum Constanta – Iasi, intalnesti atat de multe povesti de viata, si printre toate povestile astea, ai timp destul sa te gandesti si sa o analizezi si pe a ta.
Ai timp sa ramai tu cu propriile ganduri, sau sa privesti prin ferestrele prafuite aceleasi palcuri de plopi sau aceleasi balti pline cu stuf si buruieni, pe langa care ai trecut cu trenul de atatea ori, le vezi schimbandu-si culoarea, in functie de anotimp.
Uneori am senzatia ca bag in seama prea mult amanuntele, dar realizez ca mai bine privesc pe fereastra ploaia torentiala sau o ninsoare frumoasa, decat sa ma uit la oamenii din jurul meu. Ma refer la oamenii de acum. Fetele gri, anoste, blazate, uneori de-a dreptul inexpresive, resesc sa ma deprime , am senzatia ca sunt pe cale sa ma transform si eu, si ca incep sa ma confund cu decorul.
As vrea sa aud in jurul meu si altceva decat discutii despre vopsea de par, avorturi si toale de marca. Vreau sa vad si altceva in afara de fetele boite cu straturi generoase de fond de ten, kilograme de jeg ascunse sub creme de la Avon sau miros de transpiratie semimascat de imitatii de parfumuri scumpe.
Poate ca am eu o problema de adaptare. Poate ca de fapt asa trebuie sa fim noi, tinerii: superficiali, nespalati, fara idei. Am senzatia ca imbatranesc inainte de vreme, si nu resesc sa mai gasesc un punct de echilibru, intre imaginatie si realitate.
Un tren si patru anotimpuri. Patru fete ale acelorasi locuri: iarna albe, primavara verzi, vara galbene, toamna ruginii.
Brusc mi-a venit in minte ca imi place iarna atat de mult! Nu neaparat pentru ca e alba, ci pentru ca e un anotimp care salveaza atat de bine aparentele, intr-un mod in care eu nu am putut niciodata sa o fac. Precum o mireasa mincinoasa, care se imbraca in alb chiar daca nu mai e fecioara, asa iarna ascunde gunoaiele de peste tot sub fulgii de zapada, ingheata noroaiele, si totul pare mai curat, mai pur. Nu-ti mai miroase a putred, si nici nu mai vezi ce e dedesubt.
Mai greu e primavara, cand incepi sa vezi din nou gunoiul, sa-ti miroasa urat din toate partile, si sa-ti noroiesti pantofiorii cei scumpi si bine lustruiti.

amintiri de pe yahoo 360

2009-10-16T12:10:00.000-07:00

not again...

...Un scartait enervant m-a scos din invalmaseala gandurilor. Trenul se oprise undeva in camp.”La naiba! Iar a luat foc locomotiva?!” Nu era prima data cand se intampla. Ma gandeam cu groaza ca o sa stam iar vreo doua ore in pustietate, pana ne trimit astia alta locomotiva. Lumea agitata iesise pe la geamuri, sa vada ce s-a intamplat. Altii mai curajosi chiar s-au dat jos din tren.

Am deschis si eu geamul, si am scos capul pe fereastra. Doamne, ce aer innabusitor! Desi era spre asfintit, se cunoastea ca e inceputul lui iulie! Un aer fiebinte si prafacios mi-a uscat instantaneu narile si gatul. Simteam praful pe cerul gurii, si m-am tras inapoi, inchizand geamul cu naduf. M-am trantit pe bancheta incinsa si lipicioasa de vinilin, blestemand de zor Caile Ferate Romane. Fiecare ora in plus petrecuta in “trenul groazei”, cum ii spuneam eu, ma demoraliza enorm.

Ma cuprindea plictiseala, si odata cu ea si gandurile cele mai nastrusnice cu putinta. Intr-un fel, drumurile de felul asta sunt bune pentru dialogul cu propria persoana, dar in cazul meu, imi creeau multa confuzie. Da. Cred ca asa ma simteam dupa orice drum lung.Confuza. Uneori, mai nimeream tovarasi de compartiment care aveau povesti de viata senzationale. Fie un fost puscarias, abia iesit de la mitica, care simtea nevoia sa se confeseze, fie vreo doamna fitoasa, care s-a bosumflat pe familie din nu stiu ce motiv, si a”fugit “ la mama, doar cu gentuta de cosmetice si hainutele de pe ea, fie vreun batran siguratic, care scrie fabule norocoase, dupa ce s-a intors de la o intalnirea MISA de la Costinesti.

Uneori, ma gandeam cum de trenul ala, care mirosea a branza, transpiratie si urina, putea fi o sursa de inspiratie atat de buna, sau cum de te mai puteai gandi la lucruri romantice. Ei bine, cred ca erai nevoit sa evadezi din realitate, ca sa suporti mai usor drumul.

Si trenul s-a pornit din nou. Se pare ca nu era decat o defectiune minora. Si gandul ma duce la tine…

O nu, nu din nou!!

continuare de octombrie...sau "cum mi-am petrecut ultimul concediu pe anul asta"

2009-10-16T11:12:00.000-07:00

Vad ca lumea s-a luat de mine ca am scris prea putin despre calatoria mea la Iasi:P!! Pai...acuma... chiar vreti sa va spun cum a fost singura cu pretenul la el in garsoniera?:)))ha!
O sa va povestesc(despre calatorie, evident), asa cum stiu eu mai bine:). Asta e episodul 1.
Mi-am pregatit bagajul cu vreo 2 zile inainte, si m-am pregatit si psihic pentru drumul infernal Constanta-Iasi. Multi dintre noi au vazut minunatele trenuri care circula acum pe ruta asa. Da, arata bine. Da, sunt ok, pentru un drum de cel mult 2 ore. Dar cine a calatorit noaptea cu ele, si-a blestemat soarta. Bineinteles ca si eu. Prin geamul prafuit(ca sa nu spun jegos), peisajul se vedea dezolant: seceta cat vezi cu ochii, de la Constanta pana unde am mers pe lumina si se putea vedea (adica pana pe la Tecuci). Am mers langa o tanti care bea bere, "de sete", si m-am plictisit ingrozitor. Tot drumul! Odata ajunsa in Iasi...ei bine...another life, another movie!

de octombrie

2009-10-15T11:52:00.000-07:00

Toamna e la jumatate. De parca nu stiati asta deja... In fine, am avut si eu ceva concediu, si am schimbat temporar aerul sarat si "brizuit" de Mangalia, cu aerul nitel prafuit de Iasi. Spun prafuit, pentru ca era mult praf. Nu plouase de mult;p.
A fost minunat sa ma revad cu vechi prieteni si cunostinte, sunt extrem de bucuroasa ca lumea de acolo nu m-a uitat, si abia astept sa-i revad pe toti. Sper ca si ei pe mine.
Nu-mi venea sa ma mai intorc la Mangalia, si nu cred ca e nevoie sa spun de ce.("prietenii stiu de ce!")
Prin Iasi, vorba lui Eminescu, "toate vechi, si noua toate". Unele lucruri par a incremeni in timp, altele nici nu mai exista. Ca de exemplu logica rampei din poza atasata acestui articol.
In rest, multa agitatie, zilele Iasiului care au inceput mai tarziu decat minteau unii pe net si prin ziare(adica pe 9, in loc de 5 octombrie), copii de 11 ani care au furat unei prietene pachetul de tigari de pe masa, la o librarie-cafenea, bebelul Alinei, biliard-ul din Tudor, hai hui prin Copou...singurei in garsoniera...Damn, I want back in Iasi!!!

toamna gri, cri cri cri

2009-09-26T10:27:00.000-07:00

A venit toamna. De o luna deja.hmmm... da...dupa o vara total neproductiva aici pe litoral, a venit si toamna, plina de griji si de previziuni sumbre pentru bietii mangalioti. Si nu doar pentru ei. Eu una, ma lupt sa supravietuiesc si imi adun toate puterile, pentru ca trebuie sa-mi ajut si familia. In definitiv e casa in care stau, momentan e tot ce am.
astept concediul de saptamana viitoare visand ca sunt in vacanta pe un versant de munte, intr-o poienita verde, scaldandu-mi fata in soare, si ascultand linistea din jur. Sper sa fug totusi macar 2 zile, sa respir alt aer, aici ma sufoc. Nu mai pot. Refuz sa ma mai uit la stiri, iar atunci cand deschid televizorul ma rup de realitate uitandu-ma la Animal Planet sau alte canale tv asemanatoare. Mi-e greata de galagia din jur, de istericalele si fitele implanturilor cu silicon ratate, care vorbesc singure la camera, mi-e greata de circul care ne distrage atentia de la debandada in care traim de la o vreme incoace. Merg la serviciu tot cu pantofii de anul trecut, si pantaloni carpiti, dar nu ma crede nimeni ca nu mai am bani sa-mi iau haine noi, desi trebuie sa "am tinuta", sa fiu "prezentabila". Si nu mi-e rusine sa spun ca am purtat pe dedesubtul pantalonilor si dresuri ciupite... Si, din pacate, va fi muult mai rau de atat.Criza asta, partial grabita de media(parerea mea si nu numai a mea), a inceput sa usture rau. Dar scapa cine poate, nu-i asa, dragii mei? Ai lav iu ol, si stati linistiti, ca o sa traim si noi bine, candva. Va promit, dar nu cu limba de politician.

ps: data viitoare va spun chestii despre muzica. Asa, ca sa ne mai dregem.

2009-09-14T11:28:00.001-07:00

hush, baby

2009-09-12T06:28:00.000-07:00

E una din dupa amiezele alea de sambata, dupa o saptamana de munca, incheiata apoteotic cu un o tura de sambata de cosmar,(deschidere de zi intarziata peste masura de probleme tehnice), etc...E una din dupa amiezele alea cu chef sa zac, sa ma cufund cu capul in perna si ma pornesc pe plans. Dar pana la plans, mi-a venit geniala idee sa pun niste muzica, eventual niste blues, in ton cu starea mea. Deschid winampu', intru pe Radio Babylon, si ce sa vezi titlu de piesa in derulare???:D Eddie Boyd - HUSH BABY DON'T YOU CRY!!!!!:)))) apai gata cu plansu' pe ziua de azi!!Long live blues, man!!
www.babylonoise.wordpress.com

Stufstock

2009-09-06T06:04:00.000-07:00

Asa cum ii sta bine unei persoane in zodia berbec, sunt lucruri pe care le fac doar pe jumatate. Unele,nu toate.:P Asa si cu Stufstock-ul: am reusit sa ajung doar la o parte din cantari,dar ce am vazut mi-a placut foarte mult. Vineri seara am ajuns cand inca presta Tandarica si "prajinile".
Prima impresie cand am plecat din Mangalia: microbuzul de Vama cu 10 oameni in el(!)...ba, ce dracu, am gresit microbuzul?NU, era ala bun.ok, sa zicem. In Vama, batea vantul, si la propriu, si la figurat.
Mergem catre tarc, ne controleaza astia de paracetamol si tampoane, intram...Sa zicem ca erau vreo 1000 de oameni la scena mare, la ora 9 jumate.(poate mai tarziu s-or mai aduna, imi tot spuneam in gand).Termina Tanadarica, incep Rain District. Cu emotii si cu al lor "c'mon people!", "put your hands up!"Au fost destul de "cool", dar puteau sa mai lase naibii englezismele, ca nu se potriveau in context. In rest,e de bine, le urez multa bafta in continuare! Dupa ei ne-am carabanit catre scena mica, dar ne-am oprit pe drum sa mancam ceva, si am ajuns la a doua jumatate a canatrii celor de la Altenative Quartet.:D. Ei bine, astia urmau sa-mi dea peste urechi, foarte dragut, cu o dihai supriza: au incheiat programul cu un cover dupa piesa sober, de la tool.Am sarit ca arsa de la primele acorduri, si nu-mi venea sa cred ca o trupa romaneasca a avut curajul(sau tupeul) sa faca un cover Tool. S-au descurcat onorabil, avand in vedere piesa. As mai vrea sa-i mai vad odata, mai putin emotionati, cantand-o.
Au urmat Tep Zepi. Bestial cu Petra la voce! Pana si prietenul meu, care n-are treaba cu muzicile in general,si care nu stia el cine-i Petra sau Tep Zepi, s-a molipsit si s-a trezit cautand pe net a doua zi informatii. Super tare recitalul. Petra e "de-acolo"!
Dupa ei am stat si la Godmode, cat am rezistat:P, si apoi directia scena mare, sa vedem Luna Amara. La Baniciu n-am mai stat, ca l-am vazut la "Folk you" si mi- a ajuns.In ultima seara n-am prins decat o bucata de Kumm, am ajuns tarziu, si nici n-am stat prea mult, ca a trebuit sa ne caram inapoi spre Mangalia. Cam atat Stufstock-ul anul asta, pentru mine. Sa vedem ce-o mai fi la anul.

vremea regasirilor

2009-09-03T11:36:00.000-07:00

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme, in ultimele 6 luni, mai exact, m-am regasit cu catva persoane care imi erau tare dragi candva, dar de care viata, in cursul ei firesc, m-a despartit. Prietene din copilarie despre care nu mai stiam nimic, dar la care uneori ma gandeam, pentru ca ele erau cele cu care impartaseam si bune, si rele, cresteam una sub ochii alteia, ne impartaseam secrete, necazuri sau bucurii. Desi multi considera hi5-ul o prostie,(din multe pct de vedere chiar este)totusi, sa dam Cezarului ce e al Cezarului: norocul meu cu profilul ala de pe hi5, ca asa m-
a gasit lumea, si asa mai aflam unii de altii!:))
Big hug to my rediscovered friends!!

ganduri de sfarsit de vara

2009-08-29T13:49:00.001-07:00

daca incepusem vara plina de optimism si bucurie in suflet, pana la finalul ei si-a dat si optimismul meu obstescul sfasit. In ultima vreme m-am tot gandit despre ce sa scriu, pentru ca mi se intampla foarte multe lucruri, multe deodata, si bune si rele, si nu prea am timp sa ma dezmeticesc intre evenimente. Si totusi, o stare generala ramane:un amestec de furie, frustrare,nedumerire si de ce nu, neputinta. Furie, pentru ca vad ca lumea a luat-o razna, nu mai are nimeni nici umbra de respect si de bun simt, indiferent de situatie.
Frustrare, pentru ca nu pot schimba nimic , nici macar pentru mine, si nu am posibilitata nici macar sa-mi indeplinesc cel mai mare vis, acela de a termina de inregistrat un abum muzical(poate toamna asta). Neputinta pentru ca nu pot face nimic pentru cei care au intr-adevar nevoie de ajutorul meu, sau mai bine spus nu pot face mai mult decat fac acum.
Cat despre nedumerire:ei bine, precum un copil naiv, ma tot minunez, unde au gasit oamenii izvoarul nesecat de rautate si salbaticie in care se scalda in ultima vreme.
Dati-mi voie sa ma opresc putin si sa ma minunez la faptul ca o "patroana" din Bucuresti s-a mirat, in fata mea, la ghiseu, de faptul ca un angajat de-al ei ar fi capabil sa-si stie propriul cont personal bancar, cand este "doar un simplu sofer"!!!!A rostit acest "doar un simplu sofer" cu o indignare atat de evidenta si de graitoare,ca si cum a fi sofer presupune sa fii un soi de ...nimic, incat nu m-am putut abtine sa n-o ironizez:" da, doamna, nu-i asa, soferii nu au si ei inteligenta, si nici drept la propria persoana..."
E incredibil, inadmisibil! Nu stiu cum as putea defini replica acestei femei,sau cum as numi-o pe ea, pentru ca parea a fi un om cat de cat inteligent. Din pacate s-a dovedit fi sub ceea ce considera ea ca este angajatul ei, simplul sofer.
Si nu e singura care gandeste asa. Am inceput sa imi fac probleme daca nu cumva intr-o zi am sa plec batuta de la serviciu, pentru ca am indraznit sa cer vreunui client buletinul.
Si a fost vara. Si lumea a venit la mare, in concediu, dar a parut ca toti au venit in concediu ca sa mai munceasaca putin, si eventual sa se razbune pe "astia de la mare", sa-si verse frustrarile pe noi, mai rau decat oricand.
In conditiile astea nu e de mirare ca, dupa ce suportam 5-6 oameni pe zi ca d-na mai sus menionata, ajungem la sfarsitul zilei sa nu mai putem lega 2 vorbe coerente, sa avem dureri de cap si sa ne stea mancarea in gat.
Sa se termine naibii si vara asta de cosmar, si mai departe, Dumnezeu cu mila...

PS: Vreau sa merg la Stufstock saptamana viitoare.

no madonna this time

2009-08-28T09:57:00.000-07:00

ce bine ca nu m-am dus la concertul Madonnei!:D
http://botezatus.wordpress.com/

Sambata muzicala

2009-08-03T11:59:00.000-07:00

in ultima vreme pusesem in cui umblarile hai hui pe la cantari live, din motive mai mult sau mai putin obiective. Sambata asta m-am hotarat sa dau dracului epuizarea fizica si lipsa(acuta a)banilor, si m-am prezentat la 2 cantari in Vama Veche:Kumm in Club Control, si (din pacate) ultima seara de Folk You. Sa va spun intai despre Kumm: Doamne ce adoram trupa asta cand era Dan Byron solist!! So, fani adevarati Kumm, shoot me!Am mai tot fost la concertele lor cand am reusit, dar inca nu ma pot indragosti de noul lor solist, sau ma rog, de "vocea" lui. Nu e, n-are dom'le.Mie imi place muzica clujenilor, dar le trebuie o voce mai cu c...e. Nu-i vorba, omul vrea, ei sunt energici pe scena, inclusiv noul baterist bate bine, n-am ce zice, dar lipseste ceva. Stiu ca nu-i frumos sa compari pe fostul cu actualul,:P, dar ...
Cantarea a inceput cu intarziere, din cauza unei intreruperi de curent electric.Au cantat chestii noi,in stilul care i-a consacrat, au killarit "Curse" si "Butterflies", au fost bisati, ca de obicei.In primul rand in fata scenei, aproape aceeasi oameni pe care ii vad de obicei la cantarile lor.Cum am aterizat acolo fara pereche sau gasca, M-am aciuat la o masa langa niste fete foarte de treaba, in compania carora mi-am clatit urechile. Cel mai ciudat mi s-a parut umblatul pe la mese pentru colectarea banilor de bilet,inainte de concert, pentru ca nu a stat nimeni la intrare. Saxofonul lui Iordache nu s-a auzit mai deloc, chiar imi venea sa le fac semn baietilor, dar na, ce ma bagam eu in treaba lor...Anyway, dupa al doilea bis, m-am tirat in glorie catre Folk you, de unde am plecat abia catre 3 dimineta.Atmosfera a fost extraordinara.Nu sunt un fan infocat de folk, dar nu m-am dat dusa de acolo.Am prins doua recitaluri care mi-au mangaiat sufletul.M-am trezit bocind cu spor pe "Chiar daca" a lui Chilian, care mi-a facut o impresie foarte buna la prima mea auditie live Florin Chilian. Nu degeaba il pupa astia atata in cur. Tipul chiar are talent.Cand are el chef, face ce vrea cu vocea lui si cu publicul din fata scenei.
Cea mai tare faza, pentru mine, a fost momentul IRIS.Intotdeauna mi-a placut Minculescu, acum ma plec in fata lui si-i spun "Maestre". Extraordinara forta interioara are omul asta.Ii urez "bine ai revenit!", si sincer, cu toate ca nu sunt un fan Iris, nu am putut sa nu ma bucur din plin de ceea ce am vazut si ascultat. Publicul era in delir, canta impreuna cu baietii, si nu cred ca festivalul se putea incheia cu ceva mai bun de atat, desi nu putem spune ca Iris canta folk. Nu canta folk, dar au devenit o parte din sufletul muzical a(probabil)milioane de romani.
In concluzie, ar trebui sa ies mai des sambata seara din casa.:))

my dog died

2009-07-31T12:37:00.000-07:00

Mi-a murit cainele acum cateva zile. De fapt am chemat veterinarul sa-l eutanasieze, pentru ca ar fi murit in chinuri groaznice. Deja se chinuia de vreo 6 luni, si ajunsese la epuizare. Era batran, foarte batran, pentru un caine: in anii nostri avea 16 ani si jumatate.In anii lui...hmmm, nu stiu daca noi ca oameni, in vremurile astea, vom ajunge sa numaram atatia la sfarsitul vietii. Cert e ca asteptand sa vina medicul veterinar, pe care chiar eu l-am sunat, ma uitam cu disperare la ceas, numarandu-i minutele ramase de trait, si ma simteam de parca ma pregateam sa-mi ucid cel mai bun prieten. Ma simtea vinovata in fata lui Dumnezeu ca am decis eu cand si cum,dar ii simteam suferita si incercam sa-mi imaginez starea in care se afla. La batranate toate animalele sunt la fel: oarbe, surde, neputincioase, fragile, expuse, speriate,indurerate, pierdute in singuratatea sfarsitului. Ma gandeam cum ar fi sa poata vorbi... ce mi-ar spune.Mi-ar fi placut sa-i pot cere iertare, cu toate ca fost doar un caine. Uneori un caine poate sa faca mai mult pentru un om decat poate face acel om pentru sine insusi. Cainele meu n-a fost un caine de rasa, ci o cocitura. Cainele meu n-a costat 5000 de euro, ci cateva kg de chefal.
Si mi-a insotit copilaria in cele mai frumoase aventuri, adolescenta in cele mai grele momente, cand a fost poate singura fiinta care ma vedea plangand si nu radea de mine.
Macar atat pot sa fac pt el: sa scriu in blog ca mi-a murit cainele.

inoata!

2009-07-24T10:15:00.000-07:00

"Va trebui sa inoti pana la mal sub cerul vanat de frig!" mi-a spus. Si-am inotat, si malul era tot mai departe, atat de departe ca viata se auzea ca un ecou al bratelor mele lovind apa.

"Esti slaaaba!", mi-a strigat de pe malul de unde am plecat, dar tot ecou era. Ecou in fata, ecou in spate, eu la mijloc inotand.

Apa e rece, sub cerul vanat de frig, dar eu inot mai departe, fiindca toate apele au mal.

in pana de inspiratie

2009-07-23T11:44:00.000-07:00

Daca as scrie aici ori de cate ori imi trazneste ceva prin minte, ar fi blogul asta plin de ciudatenii. Numai ca jobul meu a ajuns sa-mi manance atat de mult timp si energie, incat intre un rotait de porumb fiert, un drum la buda si un sex cu gagiul imi mai ramane si putin timp sa ma schimb si sa fac un dus.
Din cand in cand, inainte de culcare, in starea aia dintre somn si veghe, bietele mele ganduri incep sa se ingesuie intre cele doua urechi infundate de aerul conditionat si zbarnaitul exasperant al telefonului de la ghiseu. Se inghesuie incercand sa capete o forma coerenta, dar nu se leaga nimic.
Sa fi ramas fara inspiratie? Sau e de vina doar atmosfera obositore si lipsita de oxigen de la munca?
Constat totusi ca un singur lucru imi ramane constant ca sursa de inspiratie. Inchin un pahar de pelin in cinstea lui si astept sa dispara, la fel ca orice clipa amara.

Incotro?

2009-07-02T08:40:00.000-07:00

"Wait a minute!" spuneam acum cateva zile. Asa as spune si acum catorva persoane care n-au avut rabdare sa astepte si sa spere. In ultima vreme am avut cateva porniri extrem de optimiste( lucru cam rar la mine), in ceea ce priveste lumea din jur. Insa azi, dupa ziua de azi, incep sa ma razgandesc.
In orasul meu, si anume Mangalia, se petrec in ultima vreme lucruri care ne bulverseaza pe toti. Astazi al 3-lea om de afaceri din oras a spus pas vietii. Sau ma rog , 2 dintre ei , unul neavand de ales . Sa va spun si despre ce este vorba : acum 2 sapatamani unul a facut atac de cord dupa un scandal monstru cu "autoritatile" locale, cum ca nu are autorizatie de contructie pentru hotel, si era amenintat cu daramrea cladirii, dupa 12 ani de existenta(timp in care nimeni n-a observat "omisiunea"), iar ieri si azi alti 2 cunoscuti oameni de afaceri ai Mangaliei si-au pus capat zilelor din cauza necazurilor(in principal financiare), uitand ca au acasa copii, nevasta, etc.
Ok, sa spunem ca aceste lucruri nu ar trebui sa ma afecteze, dar pe cel care si-a luat ieri zilele l-am cunoscut personal, am interactionat zilnic, in urma nu cu mult timp, cu el, si am avut ocazia sa vad ca era un om extraordinar de sufletist si muncitor. Nu sunt de piatra. Dramele astea se intampla langa noi, si sunt un grav semnal de alarma. In fiecare zi vad in fata mea oameni din ce in ce mai cabrati, mai crispati, stresati, coplesiti de situatia disperata in care se afla. Ma gandesc la mica datorie pe care o am in banca, infima pentru unii, enorma pentru mine, dar din fericire nu ma simt inca atat de coplesita incat sa ma gandesc la asemenea grozavii.
Si totusi, vin si eu cu refrenul: INCOTRO SE INDREAPTA TARA ASTA?!!?? IN MAINILE CUI STA SPERANTA?
Nimeni nu pare sa aiba un raspuns. Toti suntem mult prea procupati de propria soarta, pentru ca, nu-i asa, we're on our own in this fucked up world. Si totusi, daca vreodata va bate un gand disperat, opriti-va o secunda si reflectati cu adevarat la ceea ce faceti atat cu voi, cat si cu cei din jur. Eu n-am dreptul sa dau sfaturi nimanui, dar cred ca un gand bun si o incurajare face bine oricui.
In definitiv, viata merge inainte pana se opreste de sine, nu trebuie sa decidem noi cand se rupe filmul.

2009-06-25T12:00:00.000-07:00

wait a minute! this is the right mood for an after work afternoon, not just sitting down your ass cracking seeds in front of the tv!;)

life givers

2009-06-19T11:40:00.000-07:00

Ma intreb cum o fi sa fii om care da viata? Ma uimesc privind la oamenii care tin in brate omuletii mici si pufosi, pe care ii numesc cu drag "copii", si mi-e teama sa nu le stric fericirea intrebandu-i cum este sa fii "parinte".
Ceea ce simt este nu frustrare, nu ticaitul ceasului meu biologic, ci bucurie. Bucurie si admiratie in fata minunii unei vieti noi, in fata curajului femeii de a trece prin atatea transformari si dureri, pe care le uita in clipa cand vad un chip micut si plangacios rasarindu-le in brate.
Ii pretuiesc pe oamenii datatori de viata, si ma plec in fata curajului lor, si a iubirii pe care o materializeaza intr-o viata noua.

pt Alina, Mihaela si Ana

tara arde...si hamsia se prajeste

2009-06-16T09:52:00.000-07:00

Ma gandeam cu ce sa incep eu seria de povesti de adormit garizii. Hmm, pai o sa incep cu vorba lui Ioan Gyuri Pascu:)

welocome to me!!!:)))

2009-06-16T02:07:00.001-07:00

Bun venit mie pe e-Blogger!! Iata ca m-am hotarat in sfarsit sa-mi fac o alta pagina de blog, nu de alta dar se inchide Yahoo360 -ul! :(( Ma obisnuisem cu el, fir-ar sa fie!
Pentru prima postare mi-ar fi placut sa scriu ceva inteligent, coerent, original...:) Ei, poate mai incolo. Am timp. Deocamdata doar ma familiarizez cu noua pagina.
Aveti timp, pe care sa-l pierdeti, sper, si citind pagina mea cu fire de nisip. Deocamdata va pup si va urez o vara frumoasa!