Ma intreb cum o fi sa fii om care da viata? Ma uimesc privind la oamenii care tin in brate omuletii mici si pufosi, pe care ii numesc cu drag "copii", si mi-e teama sa nu le stric fericirea intrebandu-i cum este sa fii "parinte".
Ceea ce simt este nu frustrare, nu ticaitul ceasului meu biologic, ci bucurie. Bucurie si admiratie in fata minunii unei vieti noi, in fata curajului femeii de a trece prin atatea transformari si dureri, pe care le uita in clipa cand vad un chip micut si plangacios rasarindu-le in brate.
Ii pretuiesc pe oamenii datatori de viata, si ma plec in fata curajului lor, si a iubirii pe care o materializeaza intr-o viata noua.
pt Alina, Mihaela si Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu