urmele verii si nu numai

In postarile mele, referitoare la gunoaiele pe care le lasa marea pe plaja, dar si la gunoaiele lasate in paduri, de grataragii... ei bine dragii mei, nu, nu arat cu degetul catre autoritati. Intr-adevar, datoria lor e sa mentina curatenia pe domeniul public, pentru care platim cu totii, insa, autoritatile nu sunt datoare si cu cei sapte ani de-acasa, pentru care suntem responsabili noi insine.

Rezervatia naturala Hagieni

Ati fost vreodata la Hagieni? Mai ales voi astia de aici, din zona Mangalia, 2 Mai, Limanu? Cu siguranta ati fost, ca de, gratare de Paste, 1 Mai, etc.
Oare, ati reusit sa priviti Hagieniul mai departe de micii de pe gratar si sticlele cu bere(pe care, intre noi fie vorba, le lasati aruncate apoi la voia intamplarii printre copaci, sperand ca o sa devina una cu peisajul)?
M-am lasat trasa de maneca ieri de un prieten sa mergem acolo, pe dealurile salbatice pe care nu le-am mai vazut de multi ani(sa tot fie vreo 10, si mai mult, poate?)... In zona Lacului Mangalia am mai calcat, dar n-am mai fost in rezervatie, in padurea propriuzisa, sa vad cum mai arata.
A fost o zi minunata! Daca as fi putut lua parfumul padurii si cantecul pasarilor la pachet, jur ca umpleam masina cu varf si indesat. Locurile erau destul de ingrijite,cararile marcate, ca sa nu te ratacesti, cum am patit noi, de ne-am invartit vreo ora aiurea, nu am vazut copaci taiati salbatic, asa ca in Limanu, nu era multa mizerie, asa cum prost ne-am obisnuit sa vedem in padurile noastre, in schimb am observat cu destul de multa ingrijorare ca nu prea mai sunt flori. Cred ca am mers mai bine de 10 km pe jos, am luat padurea la pas, si rar mai intalneam cate un palc de floricele ascunse pe dupa vre-un boschet.
La Hagieni gaseai flori rare,ocrotite de lege,precum vestitii bujori, plante medicinale de tot felul... Plante medicinale inca sunt, dar abia am reusit sa gasesc cateva flori inflorite, sa le pot fotografia.O fi vremea de vina, primavara asta tarzie, si n-or fi apucat sa infloreasca, o fi mana omului care le-a nimicit...nu stiu...
Oricum,bucurati-va si voi de ce am vazut, si sper sa mai ajung acolo curand. A fost un adevarat balsam pentru sufletul meu, plimbarea asta!

turism

N-am scris de ceva vreme p-aici...Nu ca n-am avut timp, sau n-am avut ce, dar pur si simplu n-am avut chef. Si cred ca nici inspiratie. Dar o sa-mi storc putin neuronul, sa va povestesc ce-am mai facut in luna asta , de la ultima zapada.:)
La sfarsitul lui Martie am avut concediu.Iar(hihi):). Si dupa ce am frecat luleaua de-aiurea aproape ambele saptamani, in ultimele zile de concediu am decis sa fac ceva util, si am mers cu tata la Targul de Turism de Primavara, de la Romexpo, din Bucuresti. Si vai, cat de "dor" imi era mie de Bucurestiul prafuit, de claxoane, de picamere!! Nici nu va imaginati! M-a zapacit de cap. Sunt un caz clasic de fata de provincie aterizata intr-un oras mare, care nu se poate adapta. Am stat atatia ani in Iasi, care-i tot oras mare, tot in renovare(mai nou), dar nu-i aceeasi nebuneala.
In fine, la targ am avut cateva surprize placute, sincer, legate de turismul rural de la noi, am descoperit si cateva locatii inedite , bune de vizitat, ca de exemplu: www.arsenalpark.ro . Sunt atat de multe de vazut in tarisoara asta!
In schimb, m-a dezamagit enorm reprezentarea litoraluilui romanesc. Nu mai spun de Hotel President din Mangalia, care avea un stand total lipsit de culoare, si care nu te atragea in nici un fel.:( Erau cativa tour operatori care aveau incluse in portofoliul de produse si locatii din statiunile din sudul litoraluilui, parca am vazut cate ceva si din Mamaia, dar in orice caz, slabut. In schimb Bulgaria, frate, in cap ne stateau bulgarii! Omniprezenti! Si in plus, zona ardealului, de la noi, la fel, foarte foarte bine reprezentata. Pacat ca erau cam multe pliante in limba maghiara.:D. Cred ca uitasera unde isi prezinta marfa!
Multa lume si destul de multe standuri de unde sa alegi, numai bani sa fie!
oricum, vizita asta mi-a fost mai mult decat de folos. am acum la indemana o baza de date de...fara gluma...probabil cel putin 200 de locatii demne de vizitat, pensiuni, hoteluri, moteluri, si sper sa ajung si eu in macar cateva din ele.

de octombrie, ep 2(sau3)

"just a little bit of history reapeating"(or not).
La 2 ani dupa absolvirea facultatii, as spune ca vad Iasiul cu alti ochi. Probabil pentru ca acum am fost in postura de vizitator/turist, gagica in vizita la gagiu.
Daca mi-ar fi spus careva ca voi avea un alt prieten decat cel din liceu, pentru care am ajuns in prima instanta in capitala Moldovei, si ca acest alt gagiu va pleca si el tot la Iasi la facultate, probabil as fi murit cu acel sau acea "careva" de gat.
Na, uite ca viata iti da niste suturi in dos cand te astepti mai putin. Istoria se repeta intr-un mod cel putin ciudat pentru mine, si ma vad prinsa intr-o mare dilema. Sa fie asta o noua sansa? Se prea poate sa da, daca este sa fiu optimista. Persoana e alta, pracic si termenii ecuatiei se schimba, nu? Oricum eu cred in ideea ca atunci cand faci o schimbare, cauti ceva mai bun. Si cand gasesti acel ceva, nu-i da drumul din mana, orice ar fi.
Nu pot taia nimanui aripile, si dupa aproape 7 ani pierduti in vise care nu s-au materializat niciodata, imi dau seama ca nu ai altceva de facut decat sa iei lucrurile asa cum sunt. Incep sa-mi iau inima in dinti, si sa fac alte planuri de viitor, un viitor mai indepartat decat saptamana viitoare.
Daca mi-am cautat locul atatia ani, desi m-am nascut la mare, si iubesc unele lucruri la orasul meu, cand ajung sa realizez ca singurul lucru care ma leaga de orasul meu e familia si marea...hmm...
In fine, cred ca supriza de a regasi atatia prieteni in Iasi, poate insusi Iasiul ca prieten care imi pastreaza atatea amintiri, si bune, si rele, ma face sa ma gandesc acum unde mi-e, de fapt, locul. Si nu cred ca daca as pleca din Mangalia, de data asta ar fi la mjloc barbatul iubit, ci o lista intreaga de motive.
Revenind acolo si stand mai mult de 2 zile, m-am trezit ca ma readaptez , ca ma regasesc, si ca nu-mi mai vine sa ma intorc "acasa", si m-am trezit surprinsa ca sentimentul de "acasa" era de fapt acolo, in gasoniera noului iubit, pe strazile in reconstuctie, in parcul Copou, la biliard cu prietenii din Iasi, calatorind cu tramvaiele alea hurducaitoare care ma calcau pe nervi candva.
Acum scriu din Mangalia, dar sunt cu gandul la 500 de km departare.What's it gonna be? God knows. O sa fiu o vreme melcul cu doua case. :D

amintiri de pe yahoo 360 din anii trecuti

amintiri din anul 2

Citind o povestioara despre Iasi la Harpy, mi-am dat seama ca am si eu amintiri despre perioada petrecuta acolo la un moment dat:
Sunt deja anul doi de facultate. Am insistat atat de mult sa vin la Iasi, cat mai departe de casa, dar cat mai aproape de iubire, de liniste...(sau cel putin asa credeam eu...)
Din pacate nu a fost sa gasesc liniste. Aici m-au lovit atat de multe contradictii, atat de multe lucruri se ascund sub aparenta rutina unei urbe!
Incepand cu drumurile. Drumurile... Cosmar sau relaxare, dar mai mult cosmar. Cu trenul , cu tramvaiul, cu microbuzul... gropile si hurducaiala e aceeasi. In tren, in cele peste 8 ore, cat dureaza un drum Constanta – Iasi, intalnesti atat de multe povesti de viata, si printre toate povestile astea, ai timp destul sa te gandesti si sa o analizezi si pe a ta.
Ai timp sa ramai tu cu propriile ganduri, sau sa privesti prin ferestrele prafuite aceleasi palcuri de plopi sau aceleasi balti pline cu stuf si buruieni, pe langa care ai trecut cu trenul de atatea ori, le vezi schimbandu-si culoarea, in functie de anotimp.
Uneori am senzatia ca bag in seama prea mult amanuntele, dar realizez ca mai bine privesc pe fereastra ploaia torentiala sau o ninsoare frumoasa, decat sa ma uit la oamenii din jurul meu. Ma refer la oamenii de acum. Fetele gri, anoste, blazate, uneori de-a dreptul inexpresive, resesc sa ma deprime , am senzatia ca sunt pe cale sa ma transform si eu, si ca incep sa ma confund cu decorul.
As vrea sa aud in jurul meu si altceva decat discutii despre vopsea de par, avorturi si toale de marca. Vreau sa vad si altceva in afara de fetele boite cu straturi generoase de fond de ten, kilograme de jeg ascunse sub creme de la Avon sau miros de transpiratie semimascat de imitatii de parfumuri scumpe.
Poate ca am eu o problema de adaptare. Poate ca de fapt asa trebuie sa fim noi, tinerii: superficiali, nespalati, fara idei. Am senzatia ca imbatranesc inainte de vreme, si nu resesc sa mai gasesc un punct de echilibru, intre imaginatie si realitate.
Un tren si patru anotimpuri. Patru fete ale acelorasi locuri: iarna albe, primavara verzi, vara galbene, toamna ruginii.
Brusc mi-a venit in minte ca imi place iarna atat de mult! Nu neaparat pentru ca e alba, ci pentru ca e un anotimp care salveaza atat de bine aparentele, intr-un mod in care eu nu am putut niciodata sa o fac. Precum o mireasa mincinoasa, care se imbraca in alb chiar daca nu mai e fecioara, asa iarna ascunde gunoaiele de peste tot sub fulgii de zapada, ingheata noroaiele, si totul pare mai curat, mai pur. Nu-ti mai miroase a putred, si nici nu mai vezi ce e dedesubt.
Mai greu e primavara, cand incepi sa vezi din nou gunoiul, sa-ti miroasa urat din toate partile, si sa-ti noroiesti pantofiorii cei scumpi si bine lustruiti.

amintiri de pe yahoo 360

not again...

...Un scartait enervant m-a scos din invalmaseala gandurilor. Trenul se oprise undeva in camp.”La naiba! Iar a luat foc locomotiva?!” Nu era prima data cand se intampla. Ma gandeam cu groaza ca o sa stam iar vreo doua ore in pustietate, pana ne trimit astia alta locomotiva. Lumea agitata iesise pe la geamuri, sa vada ce s-a intamplat. Altii mai curajosi chiar s-au dat jos din tren.

Am deschis si eu geamul, si am scos capul pe fereastra. Doamne, ce aer innabusitor! Desi era spre asfintit, se cunoastea ca e inceputul lui iulie! Un aer fiebinte si prafacios mi-a uscat instantaneu narile si gatul. Simteam praful pe cerul gurii, si m-am tras inapoi, inchizand geamul cu naduf. M-am trantit pe bancheta incinsa si lipicioasa de vinilin, blestemand de zor Caile Ferate Romane. Fiecare ora in plus petrecuta in “trenul groazei”, cum ii spuneam eu, ma demoraliza enorm.

Ma cuprindea plictiseala, si odata cu ea si gandurile cele mai nastrusnice cu putinta. Intr-un fel, drumurile de felul asta sunt bune pentru dialogul cu propria persoana, dar in cazul meu, imi creeau multa confuzie. Da. Cred ca asa ma simteam dupa orice drum lung.Confuza. Uneori, mai nimeream tovarasi de compartiment care aveau povesti de viata senzationale. Fie un fost puscarias, abia iesit de la mitica, care simtea nevoia sa se confeseze, fie vreo doamna fitoasa, care s-a bosumflat pe familie din nu stiu ce motiv, si a”fugit “ la mama, doar cu gentuta de cosmetice si hainutele de pe ea, fie vreun batran siguratic, care scrie fabule norocoase, dupa ce s-a intors de la o intalnirea MISA de la Costinesti.

Uneori, ma gandeam cum de trenul ala, care mirosea a branza, transpiratie si urina, putea fi o sursa de inspiratie atat de buna, sau cum de te mai puteai gandi la lucruri romantice. Ei bine, cred ca erai nevoit sa evadezi din realitate, ca sa suporti mai usor drumul.

Si trenul s-a pornit din nou. Se pare ca nu era decat o defectiune minora. Si gandul ma duce la tine…

O nu, nu din nou!!

de octombrie

Toamna e la jumatate. De parca nu stiati asta deja... In fine, am avut si eu ceva concediu, si am schimbat temporar aerul sarat si "brizuit" de Mangalia, cu aerul nitel prafuit de Iasi. Spun prafuit, pentru ca era mult praf. Nu plouase de mult;p.
A fost minunat sa ma revad cu vechi prieteni si cunostinte, sunt extrem de bucuroasa ca lumea de acolo nu m-a uitat, si abia astept sa-i revad pe toti. Sper ca si ei pe mine.
Nu-mi venea sa ma mai intorc la Mangalia, si nu cred ca e nevoie sa spun de ce.("prietenii stiu de ce!")
Prin Iasi, vorba lui Eminescu, "toate vechi, si noua toate". Unele lucruri par a incremeni in timp, altele nici nu mai exista. Ca de exemplu logica rampei din poza atasata acestui articol.
In rest, multa agitatie, zilele Iasiului care au inceput mai tarziu decat minteau unii pe net si prin ziare(adica pe 9, in loc de 5 octombrie), copii de 11 ani care au furat unei prietene pachetul de tigari de pe masa, la o librarie-cafenea, bebelul Alinei, biliard-ul din Tudor, hai hui prin Copou...singurei in garsoniera...Damn, I want back in Iasi!!!