toujours a l'horizon

Pe umarul tau se odihneste umbra. Umbra sperantei, a melancoliei, a unui zambet strain care iti indulceste existenta efemera.
Eu sunt pe urmele tale, cautand usi catre nicaieri. Si daca trec, daca trec, daca treci?
Din umbra noptilor tale se infatiseaza lumii alte chipuri, ale tale 100, ale mele 1000,
alte chipuri, alte drumuri. Alergi si tu spre nicaieri, copile?

Alergi spre orizonturi luminate de sori care -s pe moarte, si in arderea lor topesc umbre, mistuie chipuri. Pe tine ce te mistuie? Umbre incrucisate cu vorbe tacute si urme lasate pe nisipuri miscatoare.
Inclinata catre orizont, fac echilibristica pe-un zambet fugar, sunt doar un suflet hoinar...