Curge timpul, curge molatic, amortit, cu zgomot de adiere de vant. Vorbele mele curg inutile, pentru ca nici nu stii cine sunt. Vorbele mele curg printre pietrele de moara care apasa sufletul tau, incercand sa urneasca roata. Dar roata e intepenita de gheturile gandurilor tale incalcite si inzapezite. Stii cine sunt? Ma vezi? Sunt ingerul tau pazitor, sunt aici sa suflu cald peste durerile tale, sa se topeasca, sa curga departe , departe de tine, sa-ti fie bine...
Dar tu te uiti prin mine, cu privirea innodata si innegurata. Chiar nu stii cine sunt, si am coborat pe pamant pentru tine.
curge timpul si se scurge, asta e unicul adevar, singurul zgomot este al meu dor, moara despre care tu vorbesti nu face decat sa inlature de la al meu auz textul ce tu il tesi,n-as putea sa aflu cine esti din moment ce esti inger si nu te definesti....
RăspundețiȘtergere