Chiar daca

Era o noapte racoroasa de vara. Eram in tura de noapte. Tremuram,infasurata intr-o paturica fleece, ghemuita in scaunul acela de plastic, din receptie. In jurul meu bazaiau tantari, si tot felul de alte ganganii, care , in momentul ala, imi erau singura companie. Undeva , spre dimineata, cuprinsa de oboseala, m-am lasat prada gandurilor si amintirilor.Dupa fel de fel de vesti contradictorii despre acel EL care imi rupsese echilibrul, si care, cele mai multe, imi parveneau fara sa le cer, lovindu-ma nemiloase si aducandu-mi mai multa confuzie decat usurare , m-am decis sa ii scriu o epistola. Mesajul era clar unul de pace, desi teoretic nu exista nici un razboi. Era un mesaj de incurajare, din care el trebuia sa inteleaga ca va fi mereu acolo cineva care il va iubi neconditionat, si care vrea sa il vada fericit. Practic, din tot ce era scris acolo, nu era nimic de citit printre randuri. Si totusi, reactia, raspunsul la acel mesaj m-a lasat fara cuvinte. Omul acela nu a inteles nimic. Ca si cum as fi scris intr-o alta limba, unei persoane necunoscute. Atunci am realizat cu adevarat multe lucruri. Am realizat ca , asa cum cineva mi-a mai spus, intr-un alt context, este bine sa stii cand sa te opresti. Si cand cineva iti cere sa te opresti, sa o faci. Anumite decizii cruciale din viata ta nu intotdeauna iti apartin, chiar daca acest lucru nu e corect si te revolta pana la ultimul fir de par. Chiar daca in sinea ta simti altceva, chiar daca ti se pare ca esti pe drumul bun, si merita sa lupti. Uneori, nu e cazul sa lupti, pentru ca, de fapt, miza nu exista, sau nici macar nu a existat. Chiar daca simti ca luptatorul din tine vrea sa moara pe campul de lupta, uneori mai bine te retragi in glorie, decat sa pici infrant, la ultima batalie, inecat ca tiganul la mal. Uneori, chiar daca vrei cu tarie sa crezi in celalalt, chiar daca vrei sa ii daruiesti ce ai mai bun in tine, si sa il faci sa creasca odata cu tine, daca acea persoana nu vrea sa primeasca ceea ce ai tu de oferit, sau pur si simplu nu are nevoie, opreste-te. Crezi in tine, daruieste-ti tie, si atat. Nu traim toti dupa aceleasi valori. De-asta ne si ranim atat unii pe altii. De-asta unii raman incapabili sa inteleaga un anumit fel de iubire, toata viata lor. Cand o intalnesc, o iau in deradere, o nesocotesc, aruncand cu pietre. Spunea cineva , si spunea bine, ca nu mai stim sa primim iubire. Ne-am salbaticit sufleteste. Dar , pana la urma, cine sunt eu sa judec? Uneori e suficient sa accepti, fara sa judeci, sa lasi lucrurile asa cum sunt, si sa mergi mai departe, chiar daca e greu sa ramai neatins, ca gasca prin apa. http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k