Despre povara

Ce inseamna sa ai curaj sa privesti realitatea in fata? Cum sa faci, sa recunosti, fata de tine insuti, ceea ce te face fericit, si ce nu? Cum poti sa strabati prin crengarisul de informatii contradictorii, orgolii personale, crize de personalitate etc, si sa gasesti calea? Cel mai usor lucru pe care il poti face, cand dai de o greutate, in viata, si aparent comod, este sa dai inapoi. Sa renunti la lupta,la efort. Sau sa te resemnezi, lasand lucrurile cum au picat. In rasfatul de moment al "scaparii de povara", ne imbatam cu iluzia ca am facut ce trebuie, si ca ne e bine. Dupa un timp, insa, povara ne cade din nou in brate. Mai grea, adunand in ea frustrarile si deziluziile neimplinirii, mai alunecoasa si greu de stapanit, in mainile istovite ale sufletului. Oricum ar fi, e clar ca o inima de gheata sau un zid de sticla nu ajuta la nimic. Intr-un final , autoprotectia cu clopotul de sticla antiglont devine propria capcana. Jos armele, jos machiajul de camuflaj, jos orgoliile si infatuarea. Lasati iubirea sa isi urmeze cursul. Da, si voi astia care va amestecati unde nu va fierbe oala, in viata copiilor sau a prietenilor vostri. Nu osanditi pe cei dragi la rani care le vor ramane deschise toata viata, chiar daca aparent merg inainte, dupa ce v-au ascultat orbeste. Viata este una singura. Si cine stie cat are sa dureze, pentru fiecare din noi?