marsaluiesc in tacere. din cand in cand, mai privesc cerul fierbinte si aspru, de vara secetoasa. bag iar ochii in pamant, si hai mai departe. un vant uscat imi flutura spatele camasii transpirate si prafuite; caldura ma strange de tample si de falci. as bea un strop de apa vie, sa ma invie,sa-mi scoata cuvintele si sa-mi agite sangele.
imi simt venele strabatute de smoala, si paienjeni albi isi tes casele in privirea mea zvantata. pfiu...cald...desert...nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu