picioarele mele nu ma mai asculta. cuvintele zboara dezlegate, in ordinea lor muta,
limba le plimba intr-o betie oarba, fara inteles. picioarele mele pleaca singure, pe urma firimiturilor de ganduri, si urma se oprea la usa ta. tu, cheie ruginita, uitata sub pres, nu mai stii nici cine sunt, nici macar cine esti. ai uitat sa zambesti. iarta-mi picioarele, dar nu mai mai asculta. vorba mea pentru ele e muta. au plecat singure la usa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu