Hai cu sfatu', neamule!!

Asa suntem noi. Buni la dat sfaturi. Altora. Vad in fiecare internetul plin de tot felul de articole si povestioare stil "fluturasi", in care se dezbate subiectul femeii adevarate, perfecte,supranaturale, sau, na, ca sa nu se simta barbatii discriminati, al barbatilor adevarati, gentlemani etc. E plin de oameni care isi dau cu parerea despre cum trebuie sa se comporte o femeie cu barbatul ei, ca sa-l tina langa ea, de parca respectivul ar fi vre-un catelus numa' bun de dresat. Ii dai dai domnului o dantela pe la nas, cu iz de Chanel No.5, si el se mistuie de drag.Sau in care el trebuie sa linga pamantul pe unde trece ea, doar, doar si-ar mai arunca naucitoarea diva o privire si catre bietul de el. Nu mai spun de alea in care ni se spune cum sa procedam ca sa trecem peste despartiri, cum sa fim doamne la cratita, gospodine in pat si curve la piata. Sau nu asa era zicala? Cred ca daca ar fi sa fac o culegere cu toate ideile marete induse de autorii/autoarele acestor "sfaturi" despre cum sa iti traiesti viata, daca as incerca sa le pun cap la cap, nu stiu cate dintre ele chiar se aplica in viata reala. Chiar daca, aparent, sunt inspirate din ea. Din punctul meu de vedere, fiecare dintre noi e unic. Avem propriile trairi, propriile bagaje de sentimente, experiente de viata si idei, propriul filtru, prin care sa trecem ceea ce ni se intampla. Totul e sa nu ne pierdem speranta, indiferent prin ce trecem. Si, desi este extrem de greu pentru foarte multi dintre noi, ideal ar fi sa ne asumam greselile, sa ne iertam pe noi insine, chiar daca uneori ceea ce am facut ne pare de neiertat. Puzze-ul unic al fecaruia dintre noi nu poate fi rezolvat de altii, oricat ar fi de similar.