La rasarit, cu tine

Vreau sa fii langa mine si sa-mi mangai obrajii cu sarutari, asa cum saruta briza luciul apei. Sa ma tii strans in brate, sa ma incalzesti pentru ca, stii, la mare e frig, de obicei, spre dimineata... Chiar si vara. As vrea sa privim amandoi rasaritul si sa ne incarcam cu energie, privindu-ne in ochi, zambindu-ne, fara cuvinte, acompaniati de vesnicele chemari de pescarusi. Zambetul tau o sa fie universul meu, spatiu de lumina si iubire, fara griji, fara lacrimi, fara oameni rai, fara vorbe grele si marsavii. Haide, vreau sa iti arat, apoi, unde e gradina noastra, in care am plantat vise. Haide sa ne construim castele din cochilii de melci, cu mii de turnulete. Intr-unul dintre turnuri o sa ne inchidem noi, departe de toti si de acolo o sa privim mereu rasaritul