Vantul plangea printre crengile goale. Si era totul gol, rugina si pustiu. Si el striga de dincolo de poarta: Stai ca viu, stai ca viu!" Dar n-a venit. Si vantul de-acum nu mai plangea. Urla in rand cu marea, lovind plaja, sa nu se mai auda om cu om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu