Daca as scrie aici ori de cate ori imi trazneste ceva prin minte, ar fi blogul asta plin de ciudatenii. Numai ca jobul meu a ajuns sa-mi manance atat de mult timp si energie, incat intre un rotait de porumb fiert, un drum la buda si un sex cu gagiul imi mai ramane si putin timp sa ma schimb si sa fac un dus.
Din cand in cand, inainte de culcare, in starea aia dintre somn si veghe, bietele mele ganduri incep sa se ingesuie intre cele doua urechi infundate de aerul conditionat si zbarnaitul exasperant al telefonului de la ghiseu. Se inghesuie incercand sa capete o forma coerenta, dar nu se leaga nimic.
Sa fi ramas fara inspiratie? Sau e de vina doar atmosfera obositore si lipsita de oxigen de la munca?
Constat totusi ca un singur lucru imi ramane constant ca sursa de inspiratie. Inchin un pahar de pelin in cinstea lui si astept sa dispara, la fel ca orice clipa amara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu