Incotro?

"Wait a minute!" spuneam acum cateva zile. Asa as spune si acum catorva persoane care n-au avut rabdare sa astepte si sa spere. In ultima vreme am avut cateva porniri extrem de optimiste( lucru cam rar la mine), in ceea ce priveste lumea din jur. Insa azi, dupa ziua de azi, incep sa ma razgandesc.
In orasul meu, si anume Mangalia, se petrec in ultima vreme lucruri care ne bulverseaza pe toti. Astazi al 3-lea om de afaceri din oras a spus pas vietii. Sau ma rog , 2 dintre ei , unul neavand de ales . Sa va spun si despre ce este vorba : acum 2 sapatamani unul a facut atac de cord dupa un scandal monstru cu "autoritatile" locale, cum ca nu are autorizatie de contructie pentru hotel, si era amenintat cu daramrea cladirii, dupa 12 ani de existenta(timp in care nimeni n-a observat "omisiunea"), iar ieri si azi alti 2 cunoscuti oameni de afaceri ai Mangaliei si-au pus capat zilelor din cauza necazurilor(in principal financiare), uitand ca au acasa copii, nevasta, etc.
Ok, sa spunem ca aceste lucruri nu ar trebui sa ma afecteze, dar pe cel care si-a luat ieri zilele l-am cunoscut personal, am interactionat zilnic, in urma nu cu mult timp, cu el, si am avut ocazia sa vad ca era un om extraordinar de sufletist si muncitor. Nu sunt de piatra. Dramele astea se intampla langa noi, si sunt un grav semnal de alarma. In fiecare zi vad in fata mea oameni din ce in ce mai cabrati, mai crispati, stresati, coplesiti de situatia disperata in care se afla. Ma gandesc la mica datorie pe care o am in banca, infima pentru unii, enorma pentru mine, dar din fericire nu ma simt inca atat de coplesita incat sa ma gandesc la asemenea grozavii.
Si totusi, vin si eu cu refrenul: INCOTRO SE INDREAPTA TARA ASTA?!!?? IN MAINILE CUI STA SPERANTA?
Nimeni nu pare sa aiba un raspuns. Toti suntem mult prea procupati de propria soarta, pentru ca, nu-i asa, we're on our own in this fucked up world. Si totusi, daca vreodata va bate un gand disperat, opriti-va o secunda si reflectati cu adevarat la ceea ce faceti atat cu voi, cat si cu cei din jur. Eu n-am dreptul sa dau sfaturi nimanui, dar cred ca un gand bun si o incurajare face bine oricui.
In definitiv, viata merge inainte pana se opreste de sine, nu trebuie sa decidem noi cand se rupe filmul.