Pofta vine mancand. Nu prea sunt de acord. Nu e totuna daca manaci bataie sau prajituri. Sau nu e totuna daca iti mananci zilele pierdut in activitati care nu duc nicaieri si care nu-ti fac nici o placere, sau alaturi de oameni care te mananca de c.., si care-ti frang aripile si visele, oricat i-ai iubi.
Fiecare manaca ce poate. Unii mananca rahat cu carul,uneori o viata intreaga, crezand ca asa pot iesi in evidenta, sau asta fiind singurul mod de a supravietui realitatii. Altii nu mai mananca nimic, pentru ca nici macar nu au ce...fugi , gandule, fugi, lasa-ma!
...Stau intinsa in pat cu becul stins, televizorul stins, calculatorul inchis, si singura lumina din camera vine de la beculete rosii de la pomul de iarna. Nu mi-am luat instalatie de-aia clipitoare si multicolora de brad, ma enerveaza palpaitul ritmic al becurilor. Privesc bradutul colorat, si ma cufund in rosul lui palid. Singurul zgomot e zumzetul gandurilor mele invalmasite intre tamplele care pocnesc de durere. As vrea ca pentru o perioada cat de scurta, sa nu ma mai gandesc la nimic. Sunt lucruri pe care, daca as putea, mi le-as sterge pentru totdeauna din minte. Amintirea unor intamplari, persoane care mi-au taiat sufletul in carne vie, cu egoism si iresponsabilitate. Dar ma gandesc poate si eu am facut unora la fel, si atunci poate ca trebuie sa-mi amintesc, trebuie sa doara, ca sa fie invatatura de minte, pentru viitor.
Astept sfarsitul de an cu nerabdare, de parca dupa miezul noptii dintre 2009 si 2010 as intra cumva in alta lume, pe alta planeta, in alta dimensiune, cu alte personaje ale povestii. Dar gongul dintre ani ma trezeste la realitate. N-am alta fata, nici alta culoare la par, piftia din farfurie e tot aia din 2009, sampania e tot aia din 2009, doar ca acum zace desfacuta si rasuflata, jumate varsata pe masa sau pe hainele noatre.
El ma ia pe sus, ma strange in brate, ma pupa cu naduf: “Haide, ba, sa dansam!” Si ma duc. Dansez pana la epuizare, pana dimineata. Privirea sincera si zambitoare (cred ca nu de la bautura, ca eu am baut mult mai mult ca el) imi dezmorteste intotdeauna sufletul. Ca balsamul ala chinezesc bun la toate. Asa el. si daca pofta vine mancand,in cazul asta e adevarat.:D
E o noapte ciudata. Granita dintre ani, schimbare de prefix, nou deceniu, si e eclipsa partiala de luna. Cerul e senin, sticlos, rece, iar lumina fluorescenta a lunii insoteste petrecaretii care la etajul 8 al unui bloc din cartier canta(racnesc, mai degraba) “ knockin’ on heaven’s door” Cred ca e o “New Year’s Eve Karaoke Party”. Lumea e prea beata ca sa mai cante rezonabil, dar prea vesela si fericita ca sa-i pese.
Noi suntem in fata blocului, e 5 dimineata, si ne chinuim sa pozam luna asta ciudata, si nu iese nimic, pentru ca ne tremura mainile de frig si oboseala. “Haide, ba, in casa!” O sa tinem noi minte cum era, si o sa povestim si altora.
La multi ani 2010!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu