A ta care e?

I-am auzit rasul in intuneric. Ghetele lui prafuite tropaie imprastiind pietrisul de pe drum. Vine vesel, insotit de vesnicii lui amici de pahar si petrecere. Ii ascult pasii, zambind smechereste in sinea mea. Ceva-mi spune ca ne-au ramas ceva treburi nerezolvate, si stiu ca undeva, in timp si spatiu, vom gasi punctul de conexiune. Poate nu pe lumea asta. Poate nu in dimensiune asta. Oricum nu conteaza. Pentru ca noi, fiecare in lumea lui, inca ne cautam echilibrul.
Ma gandeam uneori ca poate, de fapt, spiritele noastre s-au gasit deja, iubindu-se in sincron pentru macar o miime de secunda. Vietile noastre vor curge in rauri de energie si materie, si se vor amesteca la punctul de confluenta unde el si ea devin noi. Atat. O miime de secunda. Si in timpul asta, atat de scurt in dimensiunea noastra, poate intr-o alta dimensiune se vor intampla multe. Mult mai multe.
Ii ascult vocea. Nu inteleg ce spune. Nici nu vreau sa inteleg. Nici nu cred ca vrea sa inteleg. Stau lipita de peretele de lemn aspru si nefinisat, simtind vibratiile fibrelor uscate , fibre care rezoneaza cu tonul vocii lui. E dincolo. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. I-ar recunoaste muzica interioara, si daca as fi oarba, surda, pierduta intr-o multime agitata, i-as simti gandurile ajungand pana la mine. As sti ca e acolo. Nici n-as avea nevoie sa ma atinga, nici sa-mi vorbeasca. Poate nici macar sa ma vada. Ceea ce simt e dincolo de palpabil.
Iubirea nu poate fi ratiune. Exista multe feluri de iubire, dar e numai una care poate purta titlul de “Dragoste”. Si dragostea nu e ratiune. E traire. E risc. E consum de energie, epuizare, extaz. Pfff…ce de E-uri!!! Oare cum reusim sa-I supravietuim? Ce cure de dezintoxicare ne-ar recomanda “iubirologii”?? Oare sevrajul dupa dragoste e la fel de dureros si dificil ca cel dupa drogurile de mare risc? Si daca da, Cine poate fi acolo sa ne tina de frunte cand ne vomam ficatii de atata plans si deznadejde? Cine poate sa ne tina in brate cand strigam in somn nume care nu ne apartin, si care nu ne vor , nume care ne dor, de care ne e dor… Toti avem cate o povese fara sfarsit.
A ta care e?