Ghiocei

Am o chestie cu ghioceii. Cand eram micuta, eram lesinata dupa ei. Ii vedeam spre primavara rasariti in gradinile caselor de pe marginea drmumului spre gradinitia, si eram disperata ca nu pot sa intru sa fur unul, si sa-l iau cu mine acasa. Ii inghiteam din ochi, ii visam noaptea, visam campii intregi de ghiocei, toate numai ale mele... Freacky, nu?:P Imi amintesc bataia crancena pe care mi-a aplicat-o tovarasa Betty, educatoarea mea de cand eram la grupa mica, la gradinita, drept pedeapsa pentru ca am rupt din ghivechi ghiocelul pe care ea il plantase pentru lectie, si care, saracutul, abia crescuse de-o schioapa, si astepta sa fie privit in toata spelndoarea de care colegii mei, in momentul infloririi. Mai avea putin...
Si mama ce bataie mi-am luat!! Cu o stinghie de la fereastra, cu tot garnitura de cuie, care mi-au lasat urme de intepaturi in mana cu care incercam sa contrez loviturile aplicate cu sete de tovarasa peste picioae si fund. In fine, cu tot cu bataia luata, dragostea pentru ghiocei tot nu s-a stins. Ba chiar s-a transformat in obsesie, pentru o vreme. Din fericire insa acum mi-a mai trecut, nu-i mai visez.Mi-am plantat in gradina, ma uit la ei cat vreau, si mai culeg cativa s-i pun si in vaza, ca sa-i vad si seara, inainte de culcare. :)

iarna la mare

:)

in concediu

Am asteptat cu infrigurare recuperarea de inceput de an, si acum, dupa 10 zile de concediu, sunt atat de bulversata, incat cred ca mi-ar mai trebui inca vreo 2 alte concedii unul dupa altul, sa-mi revin. Mi s-au inghesuit in 10 zile o multime de "evenimente" neasteptate, una calda , una rece, de m-am simtit aruncata dintr-o parte in alta ca o mingiuta de cauciuc, iar acum imi vine sa zac uitata sub pat, sa se astearna praful peste mine si in jurul meu.
Dar pentru ca despre unele lucruri e mai bine sa nu vorbesti, o sa va vorbesc politicos despre vreme.Ia uitati-va si voi ce-a fost, si inca este, in Mangalia!!! N-am mai prins demult asa iarna. De foarte mult timp.

ps:mai gasiti ceva poze si pe flickr:)