"just a little bit of history reapeating"(or not).
La 2 ani dupa absolvirea facultatii, as spune ca vad Iasiul cu alti ochi. Probabil pentru ca acum am fost in postura de vizitator/turist, gagica in vizita la gagiu.
Daca mi-ar fi spus careva ca voi avea un alt prieten decat cel din liceu, pentru care am ajuns in prima instanta in capitala Moldovei, si ca acest alt gagiu va pleca si el tot la Iasi la facultate, probabil as fi murit cu acel sau acea "careva" de gat.
Na, uite ca viata iti da niste suturi in dos cand te astepti mai putin. Istoria se repeta intr-un mod cel putin ciudat pentru mine, si ma vad prinsa intr-o mare dilema. Sa fie asta o noua sansa? Se prea poate sa da, daca este sa fiu optimista. Persoana e alta, pracic si termenii ecuatiei se schimba, nu? Oricum eu cred in ideea ca atunci cand faci o schimbare, cauti ceva mai bun. Si cand gasesti acel ceva, nu-i da drumul din mana, orice ar fi.
Nu pot taia nimanui aripile, si dupa aproape 7 ani pierduti in vise care nu s-au materializat niciodata, imi dau seama ca nu ai altceva de facut decat sa iei lucrurile asa cum sunt. Incep sa-mi iau inima in dinti, si sa fac alte planuri de viitor, un viitor mai indepartat decat saptamana viitoare.
Daca mi-am cautat locul atatia ani, desi m-am nascut la mare, si iubesc unele lucruri la orasul meu, cand ajung sa realizez ca singurul lucru care ma leaga de orasul meu e familia si marea...hmm...
In fine, cred ca supriza de a regasi atatia prieteni in Iasi, poate insusi Iasiul ca prieten care imi pastreaza atatea amintiri, si bune, si rele, ma face sa ma gandesc acum unde mi-e, de fapt, locul. Si nu cred ca daca as pleca din Mangalia, de data asta ar fi la mjloc barbatul iubit, ci o lista intreaga de motive.
Revenind acolo si stand mai mult de 2 zile, m-am trezit ca ma readaptez , ca ma regasesc, si ca nu-mi mai vine sa ma intorc "acasa", si m-am trezit surprinsa ca sentimentul de "acasa" era de fapt acolo, in gasoniera noului iubit, pe strazile in reconstuctie, in parcul Copou, la biliard cu prietenii din Iasi, calatorind cu tramvaiele alea hurducaitoare care ma calcau pe nervi candva.
Acum scriu din Mangalia, dar sunt cu gandul la 500 de km departare.What's it gonna be? God knows. O sa fiu o vreme melcul cu doua case. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu