Intrebari despre iubire si razboi

Se spune ca in dragoste si in razboi totul e permis. Oare e adevarat pentru toata lumea? Unde incepe si unde se opreste limita in a reactiona, sau de a actiona, intr-o situatie limita, ca de exemplu intr-o scena de razboi? Ce are a face iubirea cu razboiul? Iubirea poate duce la razboaie. Da . Razboaie adevarate, cu arme, sange, ura, moarte. Sau razboie interioare, cu noi insine, cu propriile convingeri si prejudecati, sau la razboiae inchipuite , cu cei din jur. Iubirea insasi e un razboi ? Oare e bine sa fac asta, oare nu? Cine decide care este limita, atunci cand lupti pentru ceea ce simti si ceea ce crezi? Ce tactica adopti? Accepti faptul ca in tot tavalugul, cineva tot se alege cu teasta ranita? Fortat sa alegi,sau fortand pe cineva sa aleaga, poti sa fii chiar tu cel care pierde. Daaa, prietene, chiar asa! Toate situatiile, chiar si cele care par fara iesire, sau care, uneori, par a nu se rezolva decat prin varsare de sange sau irosire de sentimente, ar trebui sa aiba o solutie. Da. O mie si una de intrebari, care aparent au un singur raspuns, simplu: “ in iubire si in razboi, totul e permis”.

La plimbare

Sunt in camera mea. S-a facut déjà amiaza. Prin fereastra intredeschisa, vantul impinge usor catre interior perdeaua de voal, si –mi aduce pe la nari miros de pamant ud si frunze moarte. In incapere, liniste. Afara, fosnet de frunze rascolite si ciripit indepartat de vrabiute. Trebuie sa ma ridic. E tarziu déjà. Si soarele care se ghiceste printer draperii ma cheama sa pornesc intr-o mica plimbare. “E pacat sa pierzi o zi asa frumoasa, stand in casa.” Asa mi-am spus dintotdeauna, cand am vazut o zi senina. Imi place sa ies, sa simt aerul senin si tare, de toamna varatica. Imi simteam zilele ramase in urma, in urma ta, in urma a tot ce n-a fost si nici nu va sa vie. Zambesc in sinea mea, stiu ca mereu va fi ceva ca sa ma tina in priza, asa ca ma ridic din pat, ma spal pe ochi, beau o gura de ceai, si ies, cu aparatul de fotografiat de gat. Oare ce ma asteapta azi, dincolo de usa casei? Invalmaseala de ganduri se limpezeste brusc, atunci cand ochii mei dau de lumina. Mi te amintesc asa, ca prin vis: ai fost, si n-ai fost. Da. Ajunsa pe malul apei, tipatul enervant al pescarusilor ma aduce la realitate. Doi copii se joaca , construind palate de nisip, pavate cu dopuri de sticla. “ Va place castelul nostru?”, ma intreaba. “Foarte frumos!” , le raspund cu un zambet absent. Fac o poza castelului, si trec mai departe. Valurile se succed sacadat, cand mai agitate, cand mai blande, ca zilele mele. Ce urmeaza? O noua zi senina.

litera mea stacojie

Tu esti litera mea stacojie,infierata in suflet, adanc, sa ramai acolo, pe vecie. Sa nu pot sa uit. Esti miere si venin, care imi curg in vene laolalta, putin, cate putin. Gustul dulce-amar al neuitarii. Tu esti litera mea stacojie, infierata pe umarul stang, Intr-un ceas blestemat, de nebunie. Si eu, pe umarul cui sa mai plang? Miere si venin. Sa ma omori putin, cate putin. Miere si venin curg lalolalta, gustul dulce-amar al nepasarii.

iubire, bibelou de gheata

Iubirea mea e ca un mesaj intr-o sticla: pierduta in apele involburate ale unei mari fara sfarsit. Iubirea mea sta singura, sub un clopot de gheata, asteapta incordata, cu sufletul la gura. Iubirea mea e zgomot de ploi, spala trotoare pline de noroi. Ochii mei vad iar umbre, ca prin ceata, asteapta soarele de dimineata. Ma simt cumva plina de viata, desi iubirea mea nu se duce nicaieri. Sta singura, sub clopotul transparent, bucurandu-se la auzul propriului ecou. Da, clar, mi se intampla din nou...

Asteptare

Adunata pe la cuib, geana peste geana, cu gandurile legate manunchi de stele. Inainte de asta zburam catre tine pe aripi de fluturi, manata de briza cu parfum de frezii . Cautam odihna in vise de taina, cu ochii pustii si infometati. Dar tu zambeai ironic. Si vroiam sa te intreb, stii cum o fi sa numeri secundele, asteptand un semn de viata , un semn cat de mic… Cum o fi sa te doara carnea pe tine de incordare, de dorinta, de speranta, de epuizare? Trec secundele innebunite, trec greu, cu pasi de picatura chinezeasca, in cruda asteptare. Si semnul nu vine. S-a pierdut pe drum, a cazut din varful de stilou si nu a mai nimerit paginile cartii, neterminata inca. Paginile raman goale de continut, goale de ganduri, goale de bucurie si de lumina. Nu-i nimic. Sterge lacrima din coltul foii, si uita de semne. Pentru ca a uitat de tine, acolo, in coltul indoit al paginii, chipurile ca sa sa lase semn si…nimic. Inchide si tu cartea, si da-i foc. Ai sa te simti mai bine.

in desert

marsaluiesc in tacere. din cand in cand, mai privesc cerul fierbinte si aspru, de vara secetoasa. bag iar ochii in pamant, si hai mai departe. un vant uscat imi flutura spatele camasii transpirate si prafuite; caldura ma strange de tample si de falci. as bea un strop de apa vie, sa ma invie,sa-mi scoata cuvintele si sa-mi agite sangele.
imi simt venele strabatute de smoala, si paienjeni albi isi tes casele in privirea mea zvantata. pfiu...cald...desert...nimic...

la usa ta

picioarele mele nu ma mai asculta. cuvintele zboara dezlegate, in ordinea lor muta,
limba le plimba intr-o betie oarba, fara inteles. picioarele mele pleaca singure, pe urma firimiturilor de ganduri, si urma se oprea la usa ta. tu, cheie ruginita, uitata sub pres, nu mai stii nici cine sunt, nici macar cine esti. ai uitat sa zambesti. iarta-mi picioarele, dar nu mai mai asculta. vorba mea pentru ele e muta. au plecat singure la usa ta.

stii cine sunt?

Curge timpul, curge molatic, amortit, cu zgomot de adiere de vant. Vorbele mele curg inutile, pentru ca nici nu stii cine sunt. Vorbele mele curg printre pietrele de moara care apasa sufletul tau, incercand sa urneasca roata. Dar roata e intepenita de gheturile gandurilor tale incalcite si inzapezite. Stii cine sunt? Ma vezi? Sunt ingerul tau pazitor, sunt aici sa suflu cald peste durerile tale, sa se topeasca, sa curga departe , departe de tine, sa-ti fie bine...
Dar tu te uiti prin mine, cu privirea innodata si innegurata. Chiar nu stii cine sunt, si am coborat pe pamant pentru tine.

prima ninsoare

am vazut prin ochii tai prima ninsoare. fulg cu fulg, asternandu-se pe aceeasi carare, peste urma pasilor pierduti in nisip,urma pasilor pierduti in mare.
am vazut prin ochii tai prima ninsoare.N-a mai ramas nimic in urma ei,decat un strop de apa fara culoare. si care s-a uscat si el, la primul soare. :)

ego-ism(song)

i didn't listen you falling
i didn't noticed you, darling,
you were too far to watch you close
how could it be much worse?
i didn't call you names
because it seemed unproper
i didn't hold you tight
thought you don't need much cover.
but you were there instead,
calling me inside your head
i didn't hear your voice
too blinded my choice
to fight the world alone
to make on my own
i didn't listen...
i never saw you fall!
i thought i gave you all
instead i gave ignore
to everything you did
thought you won't need much more
and i didn't hear your voice
too blinded by my choice
to fight the world alone,
to make it on my own.
but sometimes...maybe all the time...
just try to listen!

i wrote you some kind of letter

In umbra vietii cautam lumina diminetii, cu ochii mai limpezi, spalati de ploaia de vara. Aveam corpul rece, batut de valurile marii. Si spumele sarate ale apelor involburate sclipeau in soare, imprastiate pe nisip. Simteam lumina cum doare in ochii insetati de ploaia de toamna, si e iarasi iarna. Te sarut, dar te sarut ca sa nu te uit!

the angel on a silver bike

Uneori fac fotografii si nu le postez nicaieri, dar le pastrez ca sursa de inspiratie pentru mici scrieri, sau pur si simplu astept povestea potrivita sa le folosesc drept ilustratie. Si uite asa, o poza banala cu un ingeras flurescent de pus in pomul de iarna, calare pe o bicicleta de argint, poate sa ma faca sa scriu ce se poate citi mai jos. O sa pun si traducerea, pentru cine nu stie engleza.:D In curand.


I’m a fluorescent angel, riding on a silver bike. An angel fallen from the Christmas Tree, and upped in a hurry for a ride against the wind. Against the wind in my head, and the rain in my heart. Against the truth and the facts that are speaking for both, you and me. While you cut, I saw,while I heal myself you’ll bleed, but you can’t see that yet, right? Sit with the dictionary in front of you, to translate my words, if you can keep up, and if you can hear my voice, ‘cause I’m ridding, I’m ridding fast, to find that stupid story to last. No voices from the past, to keep me up, so neither you. I hope you understand, my little friend. I’m the glowing angel on that silver bike, the one that passed before your house, and didn’t stop. What for? I already glow from the sun above, I don’t need to charge on your lightbulb. It doesn’t have enough power to keep me up. Kiss my wings for good luck! ;)